Aventuri în taxi: "Semafoarele astea nu-s coordonate deloc, iar pistele de biciclete le-aş dărâma!"

Într-o zi, a trebuit să plec de la serviciu cu taxiul, ca să ajung mai repede la o întâlnire. Nici nu urc bine în maşina galbenă cu diverse numere de telefon inscripţionate pe ea, că şoferul începe avalanşa de întrebări: "Pe unde vreţi s-o luăm?". "Păi... nu ştiu... pe unde e mai puţin aglomerat la ora asta", îi răspund eu luat prin surprindere.

"Să fac la stânga aici?", mă întreabă şoferul, cu doar doi metri înainte de curba cu pricina. Întrebarea asta mă pune mereu în încurcătură. Dacă răspund DA şi drumul ales este aglomerat, şoferul va da vina pe mine. Dacă zic NU şi e aglomerat traficul pe partea cealaltă, taximetristul tot la mine se va uita urât, gândindu-se că mai bine alegeam ruta recomandată de el. Prin urmare, aleg să mă fac că n-aud întrebarea lui. "Facem stânga", se hotărăşte în cele din urmă de unul singur şoferul.

Sperând că voi avea parte de puţină linişte, îmi scot telefonul şi încep să navighez pe Internet. "O luăm pe Calea Victoriei?", începe iar şoferul. "Ştiu şi eu... da, pare cel mai drept traseu", mă dau eu deştept, cu un aer uşor plictisit. După care oprim la un semafor din Piaţa Victoriei. Şi ce prilej de discuţie mai bun pentru un şofer de taxi cu un client decât semafoarele din Capitală? "Semafoarele astea e proaste rău!", zice bărbatul. "Nu e coordonate deloc". Şi urmează un şir lung... lung... lung... de gânduri exprimate într-o gramatică aproximativă de domnul taximetrist.

Cum intrăm pe Calea Victoriei, şoferul îmi mărturiseşte că niciodată n-a prins toate semafoarele de pe bulevardul ăsta pe verde. O singură dată le-a prins pe toate, dar nu pe Calea Victoriei, ci pe o arteră oarecare din Bucureşti. "Dar mergeam cu 90 pe oră!", îmi spune mândru. Moment în care mă gândesc dacă n-ar fi trebuit să-mi pun centura.

După ce constată că de data asta a prins TOATE semafoarele pe verde pe Calea Victoriei, taximetristul găseşte alt subiect de conversaţie şi de critică. Uneori am impresia că şoferilor de taxi nu li se întâmplă nimic bun în viaţa lor, toate se întâmplă împotriva lor şi toţi ceilalţi sunt de vină, de la "proasta aia care a traversat neregulamentar", până la "semafoarele prost coordonate". De unde putem trage uşor concluzia că toţi pietonii sunt sinucigaşi şi toate semafoarele ar trebui să fie non-stop pe verde...

"Eu aş distruge pistele astea de biciclişti", îmi spune sictirit taximetristul, uitându-se cu o oarecare scârbă la pista de pe Calea Victoriei. "E periculoase şi pentru biciclişti şi pentru pietoni", îmi explică el, în caz că n-am înţeles ce vrea să zică.

"Şi trotuarele astea... le-au lărgit, da' nu se plimbă nimeni pe ele", observă frustrat bărbatul după alte câteva secunde. "Eu mă plimb", îmi zic în gând. Dar cum n-am curaj să intru în polemici cu taximetristul, prefer să dau din cap ceva între "aveţi dreptate" şi "of, de-am ajunge mai repede!".

În aceeaşi zi am avut o experienţă la fel de interesantă, cu un taximetrist între două vârste, destul de cumsecade, dar şi el revoltat de evenimentele din trafic. Aşteptând la un semafor, observăm cu o oarecare îngrijorare că autoturismul din faţa noastră dă încet, dar sigur, cu spatele. Taximetristul face ochii mari, începe să claxoneze nervos şi într-un final, maşina respectivă se opreşte.

Şoferul meu nu se lasă cu una cu două şi se dă jos din maşină, ca să rezolve problema ca între bărbaţi. "Oops!", îmi zic, "se lasă cu bătaie". Când ajunge în dreptul autovehiculului din faţă, constată că la volan era o şoferiţă. Urmează un schimb de replici, însoţit de nişte fluturări nervoase din mâini, după care taximetristul se întoarce în maşină. "Auzi, dom'le, eu îi zic să nu mai dea cu spatele şi ea-mi spune că nu dă, dar în timp ce-mi spunea asta, dădea cu spatele!", îmi povesteşte contrariat bărbatul, care a şi găsit soluţia: "Să-i amendeze Poliţia, dom'le!".

Mă dau jos din maşină, după ce-i las un bacşiş generos, ca nu cumva să-l provoc şi mai mult pe domnul şofer...