Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


"Apartheid împotriva azilanților" într-un oraș din nordul Angliei

usa_rosie.jpg

Ușă roșie la Middlesbrough
Azilanții susțin că vopsirea în roșu a ușilor locuințelor lor îi face o țintă a rasiștilor
Image source: 
Stock/Getty

Ministerul de interne britanic a deschis o investigație în urma plângerilor unor solicitanți de azil că vopsirea în roșu a ușilor locuințelor în care stau în orașul Middlesbrough din nordul-estul Angliei îi face ținta unor atacuri rasiste. O anchetă publicată în cotidianul londonez The Times a arătat că majoritatea covârșitoare a ușilor acestor locuințe sunt vopsite în roșu. 

"Apartheid pe străzile din Marea Britanie", titrează cotidianul The Times. Reporterii ziarului au constatat că din cele 168 proprietăți care aparțin companiei Jomast, subcontractoare a operațiunii de cazare a azilanților, 155 au ușa de la intrare vopsită în roșu.

Ei au vorbit cu locatarii din 66 de case cu ușa vopsită în roșu și au descoperit că în 62 dintre acestea locuiesc azilanți proveniți din 22 de țări. 

Cotidianul citează o azilantă din Albania, pe nume Riada Kullani, care locuiește în alt oraș - Stockton - din nord vestul Angliei într-o astfel de casă cu ușă roșie, care spune că ea și cele patru femei cu care stă acolo sunt ținta unei permanente hărțuiri din partea unor bande locale de adolescenți care le insultă zilnic și le strigă "Duceți-vă dracului de femei jegoase, Plecați din țara noastră, locul vostru nu e aici".

Ali azilanți care locuiesc în astfel de case cu ușa vopsită în roșu se plâng că au fost ținta unor atacuri rasiste violente, în care casele au fost mânjite cu excremente de câine sau geamurile lovite cu ouă și pietre. 

Un fost deputat care a reprezentat o circumscripție din Middlesbrough până în mai 2015, Ian Sawales, a spus că astfel de practici îi reamintesc de Germania nazistă a anilor '30. 

Proprietarul firmei Jomast este multimilionarul Stuart Monk și firma sa este subcontractor al concernului multinațional G4S, care a primit din partea guvernului contractului de cazare a azilanților în nord estul Angliei, în 2012 când această activitate a fost privatizată.

Profit pe azilanți

Statul alocă o sumă fixă de la buget pentru cheltuielile cu locuințele azilanților și cum această e acum o activitate ocmercială, care are ca scop obținerea unui profit, marea majoritate a acestor locuințe se află în cele mai sărace zone din Marea Britanie, cu precădere în nordul Angliei, dar și în cel mai mare oraș al Scoției, Glasgow, și în capitala Țării Galilor, Cardiff.

Datele oficiale arată că Middlesbrough este orașul cu cea mai mare densitate de azilanți din Regatul Unit, 1 la 173 de rezidenți. 

Multe orașe din nordul Angliei, foste zone industriale acum rămase fără activitate, au cartiere întregi în care majoritatea caselor sunt părăsite și se află într-o stare precară.

Aici sunt cazați majoritatea refugiaților solicitanți de azil, iar oameni de afaceri ca Stuart Monk obțin profituri importante de pe urma lor, care sunt finanțate din banul public.

Concernul G4S a negat faptul că vopsirea în roșu a ușilr este o politică a companiei, spunând că nu discriminează între azilanți și alți chiriași care locuiesc în aceste imobile. 

G4S, specializată pe chestiuni de securitate și fără experiență în domeniul politicii locative, are numeroase controverse publice la activ, cea mai vestită datând din 2012 când nu a putut pune la dispoziție personal de securitate pentru Jocurile Olimpice de la Londra și a fost penalizată cu 70 de mlioane de lire sterline.

Azilanții au dreptul la locuință din banii statului pe durata procedurii de audiere a solicitării de azil și primesc o alcoație săptămânală de £36.95 pe persoană.