Istoria Coroanei de Oțel a României

Coroana regală a României are o poveste aparte, legată chiar de Războiul de Independență (1877-1878). În urma bătăliei de la Grivița din august 1877, armata română, condusă de domnitorul Carol de Hohenzollern, a învins forțele otomane.

Prada de război capturată de ostașii români conținea și trei tunuri otomane de oțel. La dorința viitorului rege Carol I, unul din aceste tunuri a devenit materie primă pentru făurirea coroanei regale.

Astfel,  la Arsenalul Armatei din București, meșterii au confecționat coroana regală din partea din față a țevii de oțel a unuia dintre cele trei tunuri capturate. Se punea astfel accentul pe sacrificiile făcute de popor pentru câștigarea independenței și pe eforturile armatei române pentru a obține victoria. Și, probabil, și pe caracterul sobru, dar puternic, solid și de încredere al regelui.

Coroana de 1.115 grame este construită dintr-un cerc frontal cu opt fleuroane și tot atâtea mărgăritare, împodobit cu modele de pietre prețioase, toate stilizate din oțel.

A fost sfințită la Mitropolia din București și apoi, în cadrul ceremoniei de încoronare de pe 10 mai 1881 din Sala Tronului a Palatului Regal, a fost așezată pe capul lui Carol I, suveranul Regatului României.

Din acel moment, până în 1947 s-a regăsit în componența stemei naționale și a fost purtată de către toți regii României la ocazii solemne.

Astăzi, este păstrată ca o piesă reprezentativă a patrimoniului cultural național și este expusă în Tezaurul istoric al Muzeului Național de Istorie a României din București. O copie fidelă a coroanei regale se găsește la Castelul Peleș.

Până pe 31 decembrie 2018, când va fi marcat centenarul Marii Uniri, autoritățile trebuie să înlocuiască toate stemele și sigiile naționale respectând noua configurație care include coroana regală a României.

Mihaela Simina este istoric specializat în relații internaționale, co-autor,  alături de Adrian Cioroianu, al volumelor ”Maria a României. Regina care a iubit viața și patria” (Curtea Veche Publishing - 2015) și ”Mihai I al României - un Rege cu onoare, loialitate și credință” (în curs de apariție la Curtea Veche Publishing) și colaborator al revistei Historia.