Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Bătălia de la Hastings - 950 de ani de la intrarea Angliei în Europa

hastings_950.jpg

Reconstituirea bătăliei de la Hastings
Sute de entuziaști participă la reconstituirea bătăliei de la Hastings din 1066
Image source: 
www.flickr.com

În Marea Britanie se aniversează cu fast împlinirea a 950 de ani de la bătălia de la Hastings în urma căreia Ducele Normandiei Wilhelm l-a învins pe ultimul rege anglo-saxon, Harold al II-lea şi a stabilit dominaţia normandă asupra Angliei, creând în fapt o nouă ţară şi punând bazele limbii engleze vorbite astăzi.

Un grup de entuziaşti în costume de epocă au refăcut marşul de aproape 500 de kilometri de la Stamford Bridge în nordul Angliei la Battle în sud est (la câţiva kilometri de Hastings, aflat pe coastă), unde a avut loc de fapt bătălia dintre trupele lui Harold şi cele ale lui Wilhelm, pe 14 octombrie 1066.
 
Harold şi-a condus oştenii în marş forţat din nord, unde îi învinsese pe invadatorii vikingi, până pe coasta de sud a Angliei unde Wilhelm debarcase cu oastea sa ca pretendent la tronul Angliei.
 
După moartea regelui Eduard "Confesorul", atât Harold cât şi Wilhelm au pretins că sunt urmaşii legitimi ai defunctului rege, iar documentele istorice nu sunt clare într-un sens sau altul.
 
Bătălia s-a dat între două forţe aproximativ egale (6 - 7000 de oşteni) într-o lizieră în pantă (deşi nu toţi istoricii se pun de acord asupra locului), dar normanzii aveau avantajul prospeţimii, faţă de anglo-saxoni care veneau după un marş de aproape trei săptămâni.
 
Către seară, normanzii i-au atras pe oponenţii lor într-o cursă, prefăcându-se că se retrag, pentru a contra-ataca şi a nimici definitiv oastea lui Harold care el însuşi a fost ucis pe câmpul de luptă.
 
Nu este limpede cum a murit regele anglo-saxon şi tapiseria de la Bayeux, un oraş pe coasta Normandiei, îl arată atins de o săgeată în ochi, dar aceasta a fost executată la câţiva ani după bătălie şi nu reprezintă neapărat adevărul istoric, fiind mai degrabă un punct de vedere al propagandei normande.
 
Eveniment epocal
 
Cert este că Wilhelm, care şi-a câştigat porecla de "Cuceritorul", s-a încoronat rege al Angliei şi a purces la instaurarea puterii absolute a nobilimii normande, inclusiv prin exproprieri masive ale nobililor anglo-saxoni.
 
În acest scop, Wilhelm a ordonat realizarea unui recensământ al proprietăților funciare din Anglia, efectuat în doar opt luni și încheiat în 1086 și cuprins în Domesday Book.  
 
Schimbările au fost covârşitoare: franceza a înlocuit engleza veche ca limbă a administraţiei şi încet-încet s-a infiltrat în vocabularul de zi cu zi, dând naştere la o nouă limbă, care stă la baza limbii engleze vorbite astăzi.
 
Studiile arată că la ora actuală 29% dintre cuvintele limbii engleze sunt de origine franceză, cam tot atâtea cât cuvintele de origine latină şi mai multe decât cele de origine germanică (anglo-saxone, daneze, etc) - 26%.
 
Data de 14 octombrie 1066 rămâne probabil una de cumpănă în istoria Angliei, care marchează apariţia unui nou stat, cu un popor în transformare şi o limbă în devenire. Wilhelm a pus bazele unei puteri europene şi legătura sa cu continentul nu a dispărut în fapt niciodată.
 
Statul englez şi ulterior cel britanic au continuat pe calea centralizării iniţiate de Cuceritorul normand şi au jucat un rol esenţial în istoria continentului european.
 
Acum, ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană pare să marcheze un pas înapoi de la implicarea ţării în afacerile Europei, dar schimbarea petrecută acum 950 de ani îşi face în continuare efectele, dacă ar fi doar să luăm în considerare că engleza este azi cea mai folosită limbă de comunicare pe plan internaţional        
1874