Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Minciuna care macină Facebook

A fost nevoie ca reţeaua de socializare Facebook să fie acuzată că s-a implicat în alegerile prezidenţiale americane, pentru ca oficialii acesteia să anunţe că vor să găsească şi să aplice o serie de măsuri prin care să lupte cu dezinformarea. Prea târziu, însă. După ce reţelele de socializare au ajuns să aibă, conform unor studii din anul 2013, un miliard şase sute de milioane de utilizatori, adică aproximativ unul din cinci locuitori ai planetei, cine ar mai putea să împiedice informaţiile mincinoase sau manipulările făcute pe platformele de socializare?!

Aşadar, s-a creat un monstru care nu mai poate fi stăpânit. Monstrul se numeşte Facebook sau are numele unor alte reţele de socializare. Statisticile arată că jumătate dintre americani se informează zilnic exclusiv de pe Facebook. Iar fenomenul nu este doar american. Mă întâlnesc tot mai des cu prieteni, întreprinzători sau, pur şi simplu, cunoscuţi care îmi spun că nu se mai uită la televizor, că nu mai citesc ziare, ci îşi iau informaţia de pe reţelele de socializare. De fiecare dată când aud acest lucru mă îngrozesc.

De fapt, suntem de câţiva ani, de la apariţia reţelelor sociale, în faţa unui fenomen de democratizare a informaţiei. Reţelele sociale au avut darul de a-i transforma pe oamenii simpli în furnizori de informaţii, în comentatori sau în contestatari ai oricui şi a orice. O dată deschisă această cutie a Pandorei, mijloacele de informare în masă nu au mai fost la fel. Media tradiţională a fost pusă la colţ, iar principiile deontologice pe care mass-media le foloseau au fost date uitării. Regula informării din trei surse a rămas o amintire chiar şi pentru canalele media tradiţionale, ce să mai vorbim de Facebook. Pe reţelele sociale regulile de informare nu există, dintr-un motiv simplu: nimeni nu-i poate trage la răspundere pe cei care difuzează informaţii false, dezinformări voite sau nu, delaţiuni sau detractări. Şi nu vorbim de clasica folosire a Facebookului pentru postări şi fotografii personale, gesturi care rămân de neînţeles despre cum poate cineva să îşi pună atât de lesne şi de inconştient viaţa personală pe tava spaţiului public. Ci despre potenţialul imens de amatorism şi minciuna care zace în reţelele sociale.

Şansele Facebook de a lupta cu dezinformarea sunt minime. Din mai multe motive. În primul rând, din cauza numărului imens de utilizatori. Cine ar putea să controleze că un miliard şase sute de milioane sau un miliard şapte sute de milioane sau două miliarde de oameni nu postează o informaţie falsă despre amicul lor, despre vecinul lor, despre politicianul pe care nu îl agreează sau despre patronul care l-a concediat.

În al doilea rând, oficialii Facebook vorbesc, în acest moment, despre faptul că lupta cu dezinformarea va consta în a rupe site-urile false de platforma de publicitate a Facebook. Prea târziu şi prea puţin, pentru că dezinformarea s-a produs deja, iar informaţiile respective se pot regăsi prin motoarele de căutare ale Google.

Pentru a lupta cu informaţiile mincinoase, Facebook vrea să se bazeze pe utilizatorii săi care vor însera un mesaj de alertă asupra informaţiilor manipulatoare, dar şi pe surse externe specializate în verificarea faptelor. Este mult amatorism în aceste idei, pentru că nimeni nu va putea să garanteze pentru „cenzori” că nu sunt, la rândul lor, rău intenţionaţi.

Media tradiţională, precum televiziunea sau radioul, are un organism de reglementare. Facebook nu are şi nu va putea avea o instituţie de acest fel. Pe de o parte, pentru că este imposibil să reglementezi miliarde de furnizori de informaţii. Pe de altă parte, pentru că ar apărea acuzaţii privind cenzurarea utilizatorilor.

În lupta cu dezinformarea se mai ia în calcul folosirea unor algoritmi informatici sau crearea unor echipe de specialişti care să monitorizeze articolele mincinoase.

În fine, Facebook îşi propune să afişeze link-uri către organizaţii media recunoscute. Ar fi o amară revanşă. După ce reţelele sociale au ridiculizat media tradiţională, acum ar fi nevoite să se întoarcă la sursele credibile ale acesteia. Prea târziu, însă, pentru că publicul larg s-a obişnuit deja să ignore sau chiar să deteste media tradiţională.

De fapt, toată lumea primeşte ceea ce merită. Utilizatorii, instituţiile publice, politicienii de toate culorile, media tradiţională au asistat impasibili la naşterea şi dezvoltarea unui uriaş numit reţele sociale. Un uriaş care se poate transforma într-o clipă din înger în demon. Care poate înlocui, într-o clipă, informarea cu dezinformarea. Acum, este imposibil să mai fie imaginate reguli de funcţionare pentru un astfel de mamut. Cutia Pandorei a fost deschisă deja şi din ea ies, la grămadă, toate lucrurile bune şi toate relele societăţii noastre.