Franţa şi China: parteneriat pentru a juca un rol sporit într-o lume instabilă

Se spune că liderii chinezi cred în numerologie, şi mai ales în resursele benefice ale cifrei 8. Nu întîmplător Jocurile Olimpice de la Beijing au avut ca dată inaugurală 8.08.2008. Și Emmanuel Macron s-a dus în prima sa vizită în China pe data de 8.01.2018… Poate că data i-a purtat deci noroc. În orice caz, el a obţinut multe lucruri de la Xi Jinping, printre altele această declaraţie: “Noi am decis de comun acord să rămînem într-un contact strîns, să întărim schimburile la nivel înalt şi să continuăm împreună să jucăm un rol de lider în ce priveşte tendinţele internaţionale”. De partea sa, Emmanuel Macron a declarat că o “nouă eră se deschide în relaţiile dintre Franţa şi China”.

Șeful statului francez beneficiază, am putea spune, de un context extrem de favorabil pentru a-şi impune prezenţa, energia şi ideile pe plan internaţional. În China populaţia îl simpatizează în primul rînd pentru că este tînăr şi energic. Chiar şi faptul că are o soţie mai vîrstnică decît el (cu peste două decenii) pare să fie un element favorabil. Chinezii văd mult “romantism” în această diferenţă de vîrstă, semn de “dragoste adevărată”.

Veştile care vin de la Pekin în contextul acestei vizite sunt care de care mai bune. Francezii ar urma să construiască în China o uzină de tratare a deşeurilor radioactive. Firma Airbus ar urma să-şi amplifice cadenţa construcţiei de avioane pentru chinezi. Peste şase luni China va ridica embargoul pe carnea de vită provenind din Franţa. Preşedintele Xi Jinping pare să fie de acord cu cererea Parisului legată de reechilibrarea shimburilor comerciale bilaterale. Cum este cazul şi cu alte multe ţări, Franţa importă infinit mai mult din China decît exportă. Iar faptul că o instituţie prestigioasă precum centrul Pompidou mai face un pui, în faimosul Shanghai, este o altă victorie “colosală” a Franţei, pe plan cultural.

Cotidianul Le Figaro semnalează însă că toate aceste înţelegeri sunt semnate între un tînăr lider liberal în vîrstă de 40 de ani şi un autocrat atotputernic de 64 de ani. Sigur, în biroul său Xi Jinping are, la loc de cinste, scrieri semnate de Diderot, Rousseau, Balzac sau Hugo. Xi Jinping nu crede însă în filozofia "valorilor universale" iar modelul pe care îl promovează este în totală opoziţie cu cel occidental.

El a reuşit să impună un control strict în China în toate domeniile: presă, religie, organizaţii neguvernamentale. Iar orice voce contestatară se stinge imediat, după gratii sau în alte moduri. Globalizarea pe care o doresc chinezii nu este cea la care visează occidentalii şi lumea democraţiei. De notat totuşi că în ziua în care şi-a început vizita în China a apărut în librăriile chineze şi cartea lui Emmanuel Macron intitulată "Revoluţie". Un semn de apreciere, fără îndoială, faţă de oaspetele francez. Dar şi un semn că partidul unic în fruntea căruia se află Xi Jinping nu se teme de nimic, nici măcar de ideile vehiculate de tînărul preşedinte francez în cartea sa.