Terorismul şi “strategia haosului”

"Un război fără sfîrşit". Este titlul unui comentariu din cotidianul Le Monde după seria de atentate din ultimul timp din Afganistan. Reamintim că atentatul de sîmbătă 27 ianuarie comis la Kabul în preajma Ministerului de interne şi a cartierului general al poliţiei s-a soldat cu 103 morţi şi cu 235 de răniţi.

Cotidianul Libération constată că de la retragerea masivă a trupelor americane, în 2014, situaţia se deteriorează continuu în Afganistan. Ceea ce înseamnă zi de zi o nouă confirmare a eşecului politicii americane în această ţară. Talibanii au reuşit treptat să recupereze terenul pierdut în 2001 cînd a avut loc intervenţia americană, iar acum sunt din nou stăpîni pe jumătate din teritoriu.

A existat, la un moment dat, spectrul unei joncţiuni între Organizaţia stat islamic, talibani şi Al Qaida africană. O parte dintre talibani şi-au declarat de fapt afilierea la Organizaţia stat islamic, şi acest grup este extrem de ofensiv în prezent în Afganistan. Preşedintele

Donald Trump a decis pentru moment întărirea contingentului american, de la 8400 la 14 000 de oameni. Cei mai lucizi strategi consideră însă că singurul scenariu viabil este deschiderea unor negocieri între puterea de la Kabul, Statele Unite, talibani şi puterile regionale.

Cum e posibil însă ca forţele afgane, în formarea cărora au fost investiţi miliarde de dolari şi enorm de multă energie, să nu fie capabile să menţină ordinea şi să stopeze acţiunile talibanilor? Iată una dintre întrebările obsedante cînd vine vorba de Afganistan. Iar răspunsul este: corupţia. Pare incredibil, dar corupţia rămîne cel mai preţios aliat al talibanilor.

Cotidianul Libération arată că poliţia afgană a fost întotdeauna instituţia cea mai coruptă din ţară. O poliţie profund detestată chiar de afgani, pentru că poliţiştii se dedau de fapt la operaţiuni de extorcare cotidiană în rîndurile populaţiei.

Armata afgană este ceva mai respectată, ea a ştiut să întreţină chiar un anume sentiment naţionalist. Numai că forţele ei sunt decimate fie din cauza pierderilor fie din cauza dezertărilor. O treime dintre soldaţii afgani dispare în fiecare an, scrie Libération, în timp ce talibanii, sprijiniţi de Pakistan, se perfecţionează, crează unităţi speciale şi se dotează cu armament sofisticat.

În prezent, dacă marile oraşe sunt încă sub controlul guvernului de la Kabul, faptul se datorează prezenţei americane. Din ceea ce spun specialiştii mai rezultă ceva, aproape paradoxal: şi anume că talibanii, faţă de doctrina jihadistă a Organizaţiei stat islamic, apar aproape ca nişte “moderaţi”. De altfel asistăm în prezent la un fel de încercare a jihadismului sunit de infiltrare masivă în Afganistan şi în Pakistan. Culmea ironiei ar fi ca într-o bună zi talibanii să devină aliatul “natural” al Occidentului pentru eradicarea ultra-radicalilor jihadişti din Afganistan şi Pakistan.

Ne-am mai putea întreba dacă sistemul cît de cît democratic impus de intervenţia internaţională în Afganistan are vreo şansă să ducă la instaurarea păcii şi a securităţii în această ţară. Anul acesta vor avea loc alegeri legislative şi anul viitor alegeri prezidenţiale în Afganistan. Greu de crezut însă că democraţia şi instalarea unui executiv legitim ar putea avea un impact imediat şi decisiv asupra securităţii. Alegerile precedente, din 2014, au fost un moment de speranţă, dar ea s-a spulberat pe fondul complicatului peisaj politic şi uman din această ţară.