Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa: lupta cu filierele imigraţiei clandestine

2014-10-23t091845z_1576062863_pm1eaan0u3k01_rtrmadp_3_france-migrants_0.jpg

Migranti la Calais în asteptarea unei "ocazii" pentru a trece în Marea Britanie (octombrie 2014)
Migranti la Calais în asteptarea unei "ocazii" pentru a trece în Marea Britanie (octombrie 2014)
Image source: 
credit foto: rfi.fr / REUTERS/Pascal Rossignol

Potrivit unui raport oficial, în Franţa au fost dezmembrate anul trecut 303 filiere de imigraţie clandestină, un record absolut în raport cu alţi ani. Subiectul rămîne extrem de sensibil în contextul în care preşedintele Emmanuel Macron îşi propune să modifice în profunzime politica migratorie şi să găsească soluţii în vederea frînării fluxului migrator.

Există o veritabilă "industrie migratorie" pe planetă în spatele căreia se află mii şi mii de traficanţi, intermediari, falsificatori şi alţi indivizi fără scrupule. Iar traficul de persoane funcţionează uneori mînă în mînă cu cel de arme sau de droguri. Mafiile internaţionale specializate în imigraţia clandestină cîştigă anual sume astronomice, la nivelul a 39 de miliarde de dolari, potrivit Interpolului. Agenţia France Presse, precum şi presa franceză, preiau numerose detalii din raportul oficial şi prezintă publicului un tablou detaliat al modului în care operează filierele imigraţiei clandestine.

139 dintre filierele dezmembrate se ocupau exclusiv cu facilitarea intrării ilegale pe teritoriul francez. 62 de filiere erau specializate în munca ilegală, 35 în obţinerea de documente administrative pentru persoane care în mod normau nu aveau dreptul la ele. Alte filiere erau specializate în traficul de copii, în uzurparea identităţii şi în organizarea de căsătorii de complezenţă.

Tările în care aceste filiere îşi au principalele rădăcini şi ramificaţii sunt, în ordine: Irak, Republica democratică Congo, China, Maroc şi Albania. 2098 de persoane sunt anchetate în contextul dezmembrării acestor filiere, dintre care 1627 sunt în stare de arest. Experţii constată însă că filierele imigraţiei clandestine dau dovadă de o mare capacitate de readaptare şi de regenerare ori de cîte ori sunt dezmembrate.

Cotidianul Le Figaro descrie modul de funcţionare al unor filiere pe care le-am putea numit “de lux”, destinate iranienilor doritori să ajungă în Marea Britanie. Costul unei astfel de operaţiuni se poate ridica pînă la 40 000 de euro. Candidaţii la exilul britanic erau aduşi în Franţa cu viză de turist, învăţaţi cum să adopte un "look" european, apoi primeau acte false fabricate în Grecia. Cel puţin 260 de iranieni au beneficiat de aceste "servicii" speciale, "garantate", iar opt traficanţi operînd pe sol britanic au fost arestaţi.

Redutabili sunt şi chinezii în materie de stratageme cînd vine vorba de imigraţia clandestină. Multă vreme filierele clandestine chineze au reuşit să aducă în Franţa tot felul de "falşi studenţi". Prin intermediul unor societăţi fantomă sunt însă eliberate, pentru o altă categorie de clandestini, vize de muncă. Aceste filiere încasau între 16 000 şi 20 000 de dolari pentru o astfel de operaţiune, care le facilita celor sosiţi şi circulaţia în întreaga Europă.

Anul trecut a apărut la Editura Gallimard o carte foarte interesantă scrisă de un fost parlamentar, Stéphane Perrier, carte intitulată "Franţa în oglinda imigraţiei". El explică de ce, în ochii opiniei publice franceze, controlul imigraţiei rămîne un obiectiv suspect, considerat în contradicţie cu unele principii etice. Orice dezbatere pe tema imigraţiei este transferată imediat pe teren umanitar sau pe cel al drepturilor omului. Si în acest caz nu mai este nimic de făcut, orice om de pe planetă are dreptul să se deplaseze acolo unde îşi doreşte să trăiască, iar atunci cînd integritatea sa este în pericol dreptul său de a supravieţui prin migrare devine inalienabil. In definitiv de ce să nu extindem la scară mondială mobilitatea pe care noi o avem, ca persoane fizice în Europa?

Din aceste motive, şi din altele care ţin de jocurile politice, a impune un control al imigraţiei, ca măsură legitimă, nu este o misiune uşoară, cel puţin în Franţa. Sigur, fracturile care apar în societate şi eşecurile în materie de integrare a unor categorii de imigranţi sunt argumente serioase, dar nu suficiente pentru adoptarea cu serenitate a unor măsuri restrictive. Iar pentru unele asociaţii sau organisme, chiar şi recenzarea clandestinilor apare ca o măsură fără fundament etic.