Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Emmanuel Macron în Corsica: o vizită extrem de sensibilă

corse.jpg

Emmanuel Macron, presedintele Frantei, în compania familiei prefectului Claude Erignac, asasinat pe 6 februarie 1998 la Ajaccio, în Corsica (6 februarie 2018).
Emmanuel Macron, presedintele Frantei, în compania familiei prefectului Claude Erignac, asasinat pe 6 februarie 1998 la Ajaccio, în Corsica (6 februarie 2018).
Image source: 
REUTERS/Ludovic Marin

Emmanuel Macron şi-a început multaşteptata vizită de două zile în Corsica, prima de când a ajuns în fruntea statului. Deplasarea preşedintelui francez pe insula (franceză) din Mediterană are loc într-un moment simbolic, la exact două decenii de la asasinarea prefectului de Corsica, Claude Erignac.

Emmanuel Macron şi-a început vizita la Ajaccio, capitala insulei, inaugurând o piaţetă nu departe de locul unde a fost asasinat în urmă cu exact două decenii prefectul Claude Erignac.

Pe 6 februarie 1998, pe când se ducea la teatru cu soţia sa, reprezentantul statului francez în Corsica a fost împuşcat de trei ori pe la spate de un comando naţionalist. După luni de zile de bâlbâieli administrative şi anchete ratate, poliţia reuşeşte să afle cine a fost autorul asasinatului. Ciobanul naţionalist Yvan Colonna va reuşi însă timp de 4 ani să scape de justiţie ascuzându-se în munţii din Corsica. Arestat în cele din urmă în  iulie 2003 şi judecat, el a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Actualmente este încarcerat într-o închisoare de pe teritoriul hexagonal.

Omagiul de acum în memoria prefectului Erignac a avut loc pe strada unde avusese loc crima din 1998. Au fost prezenţi circa 300 de invitaţi şi 200 de localnici anonimi. Preşedintele Senatului francez, fostul ministru de interne din vremea asasinatului, Jean-Pierre Chevènement, dar şi o serie de aleşi locali au asistat şi ei la ceremonia care a fost deschisă de Dominique Erignac, văduva prefectului, şi cei doi copii ai cuplului.

Liderii locali, Gilles Simeoni şi Jean-Guy Talamoni, se simt în poziţie de forţă în faţa Parisului

Intr-un discurs foarte aplaudat de cei prezenţi, Emmanuel Macron a promis «un viitor Corsicii dar nu în afara cadrului republican». Liderul de la Paris a exclus de asemenea orice amnistie pentru prizonierii corsicani din Franţa. «Ceea ce s-a întâmplat aici nu se justifică, nu se pledează şi nu se explică. A fost un asasinat, un atentat. Un om a fost ucis pentru că era un servitor al Republicii. Această moarte inacceptabilă a avut un răsunet atât de mare încât a căpătat valoare de simbol. A avut ca efect să îndepărteze tentaţia violenţei şi a sângelui vărsat» a mai spus şeful statului.

Trebuie precizat că după ani de violenţe, atentate, racketuri şi omucideri, naţionaliştii corsicani au depus armele în 2014, au ieşit din clandestinitate şi mulţi s-au lansat în politică, cucerind treptat mandate – inclusiv trei de deputaţi în Parlamentul de la Paris, o premieră - iar la alegerile regionale din decembrie ei au obţinut o largă şi incontestabilă victorie în urne.

Nu-i deci de mirare că cei doi lideri locali – Gilles Simeoni, preşedintele Consiliului executiv corsican, şi Jean-Guy Talamoni, preşedintele Adunării teritoriale corsicane, parlamentul local – se simt azi în poziţie de forţă în faţa Parisului. Dealtfel, Talamoni a fost absent de la omagiul în memoria prefectului Erignac argumentându-şi refuzul prin trecutul său politic, apropiat de separatiştii clandestini. Simeoni în schimb, mai măsurat şi adept doar al unei mai mari autonomii, a venit la Ajaccio dar fără îndoială că cei prezenţi nu au uitat că înainte să intre în politică, Simeoni era avocat şi în particular cel al lui Yvan Colonna, asasinul prefectului Erignac.

Ce se întâmplă cu revendicările naţionaliştilor corsicani?

De când a fost ales la palatul Elysée, Emmanuel Macron a fost foarte discret despre Corsica, în fapt nu s-a pronunţat deloc asupra chestiunii sau atunci foarte puţin şi indirect.

Discursul privind viitorul Corsicii este prevăzut miercuri după-amiază la Bastia, oraşul cel mai important din nordul insulei. Nimic nu s-a scurs în presă despre acel discurs. Se cunosc deci pentru moment doar cererile responsabililor naţionalişti. Instaurarea unui statut de rezident pentru a avea acces la proprietăţile de pe insulă – şi a evita astfel speculaţiile imobiliare – recunoaşterea poporului corsican şi oficializarea limbii corsicane, repatrierea din Franţa pe insulă a prizonierilor corsicani şi, în sfârşit, amnistierea celor consideraţi de naţionaliştii corsicani drept «prizonieri politici».

In discursul său de la Ajaccio, cu ocazia comemorării a două decenii de la asasinarea prefectului Erignac, Emmanuel Macron a dat déjà de înţeles că nu va răspunde pozitiv la multe dintre aceste cereri. De unde deci şi riscul unei crize politice, a unui blocaj a dialogului între Paris şi Corsica.

Cine sunt aşa-zişi «prizonieri politici»?

In privinţa amnistierii unora dintre aceşti aşa-zişi «prizonieri politici», ipoteza este de exclus. Rămâne deci eventuala repatriere în puşcăria de la Borgo, de lângă Bastia, singura închisoare de pe insulă, a deţinuţilor corsicani aflaţi în Franţa continentală.

Potrivit ultimelor cifre date de naţionaliştii corsicani, 11 persoane actualmente deţinute în Franţa sau în pe insulă, pe motiv de terorism, ar constitui «prizonierii politici». 4 dintre ei sunt în detenţie preventivă în regiunea Parisului, fiind bănuiţi de atacuri armate contra unei jandarmerii şi de omucidere. Alţi 4 îşi ispăşesc pedepsele în închisoarea de la Borgo. Ultimii trei fac parte din aşa-zisul «comando Erignac» - Yvan Colonna şi doi complici de a-i lui, toţi condamnaţi la închisoare pe viaţă şi deţinuţi în Franţa. Colonna este înscris pe lista specială a «deţinuţilor cu semnalmente particulare» şi deci are nevoie de un regim special pe care puşcăria din Borgo nu i-l poate asigura. Dacă el este însă radiat de pe aceea listă, lucru puţin probabil, atunci el poate spera la o repatrierea după gratiile din Corsica. Dar în niciun caz nu poate spera la o amnistiere, nici el, nici complicii săi.

Care-i situaţia pe insulă din punct de vedere socio-economic?

Corsica prezintă două faţete foarte diferite. Pe de o parte, insula este o adevărată perlă a Mediteranei, este un loc de vis cu plaje sublime şi reliefuri variate – munţii urcă până la 2.700 de metri. Pe de altă parte, Corsica este una dintre cele mai sărace regiuni ale Franţei. PIBul corsican este cu 5% mai mic decât cel al oricărei alte regiuni franceze. Rata şomajului este mai mare decât în restul ţării în schimb procentul de femei care lucrează este mai mic decât media naţională.

Aproape jumătate din economia locală se bizuie pe turism, deci pe o activitate sezonieră, iar 96% din firmele locale au mai puţin de 10 salariaţi.

Nu-i deci de mirare că insula este, alături de regiunile franceze de peste mări, cea mai afectată de sărăcie. In fine, populaţia corsicană îmbătrâneşte în continuu şi nu creşte decât graţie numărului de migranţi care vin acolo mai mulţi, proporţional, decât pe continent.

Emmanuel Macron în Corsica: o vizită extrem de sensibilă