Jérôme Cahuzac, din nou în faţa justiţiei pentru a scăpa de închisoare

«Mi-e frică de închisoare. Am făcut recursul înainte de toate gândindu-mă la ai mei» a spus Jérôme Cahuzac în deschiderea acestui al doilea proces al său prevăzut să dureze până pe 21 februarie. Apărat de un tenor al baroului parizian – avocatul penalist Eric Dupond-Moretti – fostul ministru al Bugetului, ex-chirurg specializat în implanturi capilare, încearcă să obţină la acest al doilea proces al său o pedeapsă mai mică şi mai ales amenajabilă în altceva decât după gratii. Un pariu destul de riscant, estimează analiştii. In faţa curţii de apel, contoarele sunt puse la zero. Cu alte cuvinte, de această dată, Cahuzac poate primi o sentinţă mai mică dar totodată e pasibil şi de o pedeapsă nu doar de 3 ani ci de 7 ani închisoare, pedeapsa maximă pentru faptele care-i sunt reproşate.

Fost membru al partidului socialist francez, Cahuzac a fost mai întâi primar, apoi deputat şi preşedinte al Comisiei de Finanţe din parlamentul francez până în 2012. Odată sosit la putere preşedintele socialist François Hollande, Cahuzac este numit ministru al Bugetului. Post din care va demisiona, cu greu şi după luni de zile de scandaluri, revelaţii şi minciuni, în martie 2013.

Patrimoniu ascuns de peste 3,5 milioane de euro

La primul său proces, el a fost găsit vinovat de fraudă fiscală – delict pe care tocmai, în calitatea sa de ministru, era primul obligat să-l combată. Jérôme Cahuzac şi-a deschis primul cont secret în Elveţia în 1992. «Luat de val» cum avea s-o spună chiar el, responsabilul politic îşi deschide un al doilea cont în ţara cantoanelor iar în 1998, de teama de a nu fi descoperit, îşi transferă banii în Singapore. In paralel, soţia sa, îşi va ascunde banii în Anglia, mai exact în paradisul fiscal al Insulelor Man, dar şi în Elveţia. Condamnată şi ea în primă instanţă dar doar la doi ani închisoare, fosta doamnă Cahuzac – cuplul a divorţat între timp – nu a depus recurs.

In 20 de ani, cuplul Cahuzac a reuşit să ascundă fiscului francez un patrimoniu estimat la peste 3,5 milioane de euro.

Ce învăţăminte a tras Franţa în urma scandalului Cahuzac?

Foarte repede, încă din 2013, adică anul demisiei lui Jérôme Cahuzac, Franţa s-a dotat cu o lege privind transparenţa vieţii publice şi o alta referitoare la combaterea fraudei fiscale. De atunci, orice parlamentar nu mai poate exersa o serie de meserii pentru a evita conflictul de interese. De asemenea, circa 9 mii de responsabili publici – printre care şi aleşii – trebuie să-şi declare patrimoniul unei comisii botezate Inalta autoritate pentru transparenţa vieţii publice. Doi miniştrii din fosta guvernare socialistă au căzut déjà în urma investigaţiilor făcute de această nouă autoritate. Yamina Benguigui, ministru al Francofoniei, din cauza declaraţiilor sale fiscale dubioase, şi Thomas Thévenoud, ministru al Comerţului exterior, «alergic» în a face orice declaraţie fiscală.

In fine, scandalul Cahuzac a dat naştere unui Parchet naţional financiar (PNF) specializat şi s-a creat o pedeapsă de zece ani de inegibilitate pentru aleşii condamnaţi pentru fraudă fiscală. Respectivul parchet a fost déjà la originea condamnării senatorului Serge Dassault şi a fostului ministru de interne Claude Guéant şi tot acest parchet anchetează şi azi cazul fostului premier şi candidat la prezidenţiale François Fillon, bănuit de acordarea unor locuri de muncă fictive.

In trei ani de zile, amenzile şi confiscările pronunţate de PNF se ridică la 1,2 miliarde de euro. O nimica toată faţă de cele 40-80 de miliarde de euro de impozite care ar scăpa anual statului francez din cauza fraudei fiscale.