Preşedintele Venezuelei acuză Columbia de pregătirea unor provocări militare

Socialistul Nicolas Maduro pare decis să recurgă la orice strategie, şi nu se teme nici de declanşarea unui conflict armat cu vecinii, pentru a rămîne la putere într-o ţară pe care de fapt a divizat-o profund şi a distrus-o din punct de vedere economic. El şi-a anunţat candidatura la prezidenţialele de pe 22 aprilie, chiar dacă 70 la sută din populaţie doreşte plecarea sa de la putere.

Armata rămîne însă o forţă pe care Maduro se mai poate baza. În prezent populaţia acestei ţări care deţine rezerve imense de petrol trăieşte un veritabil coşmar. Inflaţia a ajuns la 13 000 la sută, cifră astronomică, pe fondul unei penurii generalizate. Lipsa de medicamente, de alimente, precum şi insecuritatea din Venezuela îi face pe sute de mii de venezueleni să-şi părăsească ţara. Mulţi se instalează în Columbia sau tranzitează prin această ţară pentru a ajunge în Brazilia, Ecuador, Chile, Peru sau Argentina.

In jur de 500 000 de venezueleni au trecut frontiera pînă acum în Columbia, unde situţia umanitară se agravează. Pînă la jumătatea anului acest flux de refuagiaţi va creşte cu încă un milion de persoane, spun observatorii.

Preşedintele columbian Juan Manuel Santos a cerut ajutor internaţional pentru a face faţă fluxului de refugiaţi dar şi pentru a întări controalele la frontiera comună cu Venzuela, lungă de 2200 de kilometri.

Există o similitudine între presiunea migratorie din zona Mediteranei şi cea provocată de exodul venezuelenilor. Numeroase grupuri de traficanţi de persoane, dar şi grupuri criminale, prosperează odată cu acest val de migranţi, tot aşa cum s-a întîmplat în Libia sau în Turcia.

La fel cum, în urmă cu doi ani, refugiaţii sirieni traversau pe jos Balcanii ca sa ajungă la Viena sau la Berlin, venezuelenii parcurg 12 zile pe jos ca să ajungă la Bogota, capitala Columbiei, unde rămîn de fapt bolcaţi, dorm prin parcuri şi îşi oferă braţele de muncă pentru salarii minime. Ceea ce crează resentimente în rîndurile altor clase defavorizate care se tem de această concurenţă.

Una dintre cele mai tragice imagini ale lumii contemporane este cînd săracii se luptă între ei pentru ocuparea unui loc de muncă oricum prost plătit.