Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Bartabas, artistul care ştie limba cailor

b-bartabas_0.jpg

Bartabas si unul dintre caii din spectacolul "Ex Anima"
Bartabas si unul dintre caii din spectacolul "Ex Anima"
Image source: 
Credit foto: rfi.fr / Martin BUREAU / AFP

"Ex Anima" se intitulează un spectacol ecvestru care poate fi văzut în această perioadă la Paris, într-un loc cu totul special pentru că este de fapt un teatru ecvestru creat de Bartabas. De aproape trei decenii acest artist uimeşte lumea cu spectacolele sale în care caii sunt personajele principale.

La început, în 1985, a existat o companie cu un nume sonor, Zingaro, ceea ce înseamnă în italiană "ţigan". Aşa se numea de fapt unul dintre caii favoriţi ai artistului, Bartabas, care a creat un "cabaret ecvestru". Mai tîrziu trupa şi-a luat denumirea de "Teatrul ecvestru şi muzical Zingaro". Bartabas a asociat de fapt arta ecvestră cu teatrul, cu muzica, cu dansul. Iar din 1989 statul francez i-a oferit mijloacele pentru a deschide un loc special, în nordul Parisului, la Fort d’Aubervilliers, un teatru ecvestru care este o veritabilă colonie de artişti şi de cai.

Spectatorii sunt primiţi întîi într-un imens pavilion din lemn, care este şi o expoziţie cu vechi obiecte amintind de tradiţiile trupelor ambulante, ale bîlciurilor şi ale spectacolelor de marionete. Cînd sunt dirijaţi spre sala de spectacol, amintind de o cupolă de circ, spectatorii trec de fapt pe o pasarelă de pe care pot admira viitorii actori: caii.

“Ex Anima” este însă un spectacol care nu seamănă practic cu nimic din ce a creat pînă acum Bartabas. Acest om care ştie fără îndoială limba cailor şi-a asumat pariul de a-şi aduce caii practic singuri în scenă. Pînă acum în limbajul teatral exista conceptul de “one man show”. Odată cu Bartabas se va încetăţeni, cred, expresia “one horse show”.

Ceea ce văd spectactorii sunt de fapt… improvizaţii coregrafice cu cai. Cam în jur de 40 de cai evoluează în spectacol, uneori mai mulţi, alteori cîte unul sau cîte doi sau cîte trei… Caii le povestesc oamenilor nişte întîmplări miniscule dar care, în ambianţa muzicală şi de lumini a arenei, capătă dimensiuni metafizice. Oricum, poezia este acolo, dimensiunea onirică este acolo, ca şi interogaţiile care plutesc în aer. Într-un fel Bartabas le propune spectatorilor o experienţă senzorială (dar şi sufletească) unică: învăţaţi să priviţi acest animal, le spune artistul.

Cuvîntul suflet vine din latină, “anima” care însema însă şi animal. La un moment dar pe un cal alb, singur în aerenă, vin să se aşeze nişte porumbei. Intr-un alt moment al spectacolului un cal evoluează pe o bîrnă lungă de vreo 20 de metri, ca şi cum ar fi o gimnastă. Cînd sunt invitaţi, cîte şase sau cîte opt sau cîte doisprezece, să “improvizeze” în arenă, caii se hîrjonesc, se rostogolesc cu picioarele în sus, se fugăresc unii pe alţii. Omul este aproape invizibil în contextul acestui balet, doar muzica de inspiraţie orientală le şopteşte probabil cailor ce să facă.

Bartabas a declarat pentru RFI următoarele:

“Pe lîngă faptul că am vrut să le aduc un omagiu cailor noştri, am vrut să le aduc un omagiu cailor în general, pentru tot ceea ce au adus ei umanităţii timp de secole şi secole. Calul l-a ajutat pe om să evolueze, l-a ajutat să călătorească, să se războiască, să muncească. El, calul, a fost acompaniatorul omului. Putem spune că abia acum, în secolul al XXI-lea omul a abandonat calul care a devenit doar un companion de sport şi de distracţii.”

Cu ocazia acestui spectacol trupa a publicat şi un superb caiet de sală, un caiet program. Iar în acest caiet figurează fotografiile “actorilor”, adică ale cailor. Aşa aflăm şi cum se numesc ei: Angelo, Van Gogh, Tsigane, Lucifer, Majestic… Fiecare cal are o poveste, fiecare vine din alt colţ al lumii. Prin aceşti cai poezia şi misterele lumii îşi dau de fapt întîlnire la Teatrul ecvestru de la Paris, de unde efectiv spectatorii pleacă tulburaţi de acest gînd: avem în continuare de învăţat ceva la cai…

479