Flagelul insecurităţii în Brazilia pe fond de grave contraste sociale

Am avut ocazia să călătoresc de trei ori în Brazilia şi să vizitez mari oraşe precum São Paolo, Rio de Janeiro, Porto Alegre, Salvador de Bahia. Țara este fascinantă prin geografia şi prin energiile ei, precum şi prin diversitatea ei umană şi culturală. Dar cred că europenii, şi de fapt toată lumea, ar trebui să privească atent la un anumit fenomen care ia amploare în Brazilia, şi anume insecuritatea.

O insecuritate care îşi are ca sursă enormele discrepanţe apărute în special în marile oraşe între populaţia să-i zicem “normală” şi cartierele sărace, numite favele. La Rio, de exemplu, această “ciocnire” între sărăcia extremă şi zonele în care locuiesc clasele mijlocii este brutală. Pe multe dintre colinele oraşului aceste favele cresc ca nişte gigantici ciorchini de cocioabe, singurul lor lux fiind uneori faptul că au o largă vedere spre mare. Anii cît s-a aflat Lula da Silva la putere, şi care au coincis cu o puternică creştere economică, nu au ameliorat situaţia în aceste favele. 20 de milioane de brazilieni au ieşit din sărăcie, dar favelele continuă să se extindă. Ele au devenit şi zone controlate de traficaţii de droguri şi bande criminale, deseori rivale.

La Rio, practic toate imobilele de locuinţe sunt înconjurate de grilaje înalte de metal, prevăzute cu instalaţii video, iar uneori am văzut şi sîrmă ghimpată pe unele de astfel de dispozitive. Un imobil care nu dispune de gardieni 24 de ore din 24 riscă să devină mai repede ţinta unor furturi sau spargeri. Există o psihoză a insecurităţii, deşi oamenii continuă să trăiască normal, să meargă la locurile lor de muncă şi la cumpărături, să păstreze într-un fel stilul brazilian de viaţă, extrem de tonic şi colorat… Turiştilor li se dau însă numeroase sfaturi de genul: atenţie, nu umblaţi cu ceas la mînă, cu broşe şi medalioane la gît, şi mai ales nu rezistaţi dacă sunteţi abordat de cineva care vă cere să-i daţi tot ce aveţi prin buzunare.

Vinerea trecută şeful statului brazilian, Michel Temer, a ordonat armatei să preia misiunea de a asigura securitatea în statul Rio. Pentru o ţară care a ieşit în urmă cu 30 de ani dintr-o dictatură militară imaginile cu patrule militare, blindate şi soldaţi înarmaţi nu sunt tocmai tonice. Specialiştii spun că, pe termen scurt, măsura poate fi eficientă, dar pe tremen lung ea nu poate fi în nici un caz răspunsul potrivit. Fără acces la educaţie şi la locuri de muncă tinerii din favele nu au nici un viitor şi rămîn prizonierii traficanţilor şi ai bandelor criminale.

Mi s-a întîmplat şi mie, la Rio, din imobilul în care locuiam, să aud împuşcături provenind dintr-o favelă situată nu foarte departe. Gazdele mele mi-au spus că aceste înfruntări sunt cotidiene, fie între bande rivale, fie între poliţie şi delicvenţi. Un actor care mi-a fost ghid la Rio îmi spunea că în urmă cu 20 de ani dormea uneori noaptea fără nici o problemă pe plaja Copacabana. Acum însă n-ar mai îndrăzni o astfel de experienţă, iar la căderea serii unele porţiuni ale acestei minunate promenade sunt nerecomandate turiştilor.

Este destul de tragic cum unul dintre cele mai frumoase oraşe din lume suferă acum de virusul insecurităţii. Responsabilii politici de pretutindeni care nu se gîndesc în perspectivă la eradicarea sărăciei sunt în poziţia de a atrage acest virus şi în alte minunate oraşe, inclusiv din Europa.