Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Imigraţie: executivul francez doreşte să pună ordine în concepte şi la frontiere

7791254047_les-membres-de-l-office-francais-de-l-immigration-et-de-l-integration-discutent-avec-des-migrants-a-grande-synthe-illustration.jpg

 Membrii ai Oficiului Francez de Imigratie si Integrare discutînd cu migranti în localitatea Grande-Synthe, lînga Dunkerque
Membrii ai Oficiului Francez de Imigratie si Integrare discutînd cu migranti în localitatea Grande-Synthe, lînga Dunkeque
Image source: 
Credit foto: PHILIPPE HUGUEN / AFP

"Nu putem primi toată mizeria lumii, ne asumăm doar o parte din ea". Sunt cuvinte pronunţate de preşedintele francez Emmanuel Macron în legătură cu noul proiect de lege privind imigraţia prezentat miercuri 21 februarie în Consiliu de miniştri. Majoritatea prezidenţială, centristă dacă ar fi să ne luăm după programul pe care l-a sprijinit, apare însă divizată în contextul dezbaterii legată de imigraţie. În Franţa însă acest subiect nu a fost abordat niciodată cu serenitate, el a suscitat întotdeauna controverse şi a deplasat deseori subiectul de pe teren pragmatic pe teren moral şi filozofic.

Franţa nu este o ţară ca toate celelalte. Mereu îmi spun acest lucru mai ales în contextul unor dezbateri pe subiecte sensibile. Să luăm un exemplu, legat de imigraţie. Ministrul de interne Gérard Collomb a semnat cu ceva timp în urmă o circulară privind recensămîntul migranţilor în centrele de primire de urgenţă. În orice ţară se practică recensămîntul populaţiei. Iar în context de ameninţare teroristă este mai mult decît normal, ţine practic de securitatea publică (dar şi de bunul simţ) ca autorităţile să ştie cine sunt străinii care cer adăpost în diferite oraşe şi pe lîngă diferite asociaţii.

Gérard Collomb a fost însă vehement criticat de numeroase asociaţii de ajutorare a migranţilor. I s-a reproşat că în spatele acestui recensămînt se ascund alte intenţii, că vrea de fapt să opereze o "triere" a migranţilor pentru a-i putea expulza cu mai mare rapiditate pe cei care nu au motive întemeiate ca să ceară drept la azil.

Noul proiect de lege privind imigraţia are ca subtitlu: "pentru o imigraţie controlată şi un drept de azil efectiv". Filozofia acestui demers este: să primim mai puţini migranţi dar să-i primim mai bine. Într-un fel, preşedintele şi ministrul său de interne doresc să “salveze visul francez”, pentru că aşa cum există un vis “american” (un american dream) există şi un “rêve français”. Sutele de mii de migranţi care uneori îşi riscă viaţa pentru a veni în Franţa “visează” de fapt la o viaţă mai bună, dar realitatea devine deseori pentru ei un coşmar…

Printre altele, executivul doreşte ca dosarele candidaţilor la azil să fie examinate mai repede astfel încît să poată fi expulzaţi mai repede cei care nu au motive să obţină azil politic. Numeroase asociaţii, precum şi funcţionarii de la Oficiul Francez de Protecţie a  Refugiaţilor şi Apatrizilor se întreabă însă “de ce atîta grabă”?

Aceşti funcţionari au declarat de altfel şi grevă. Ei consideră că noul proiect de lege "atentează la drepturile candidaţilor la azil şi la condiţiile de muncă ale funcţionarilor".

Stînga franceză îl acuză pe ministrul de interne, fost primar socialist al oraşului Lyon între 2001 şi 2017 de o gravă derivă spre dreapta. Cotidianul Libération îi conferă şi o poreclă, “Monsieur Tape-Dur” (Domnul loveşte tare). Scriitorul Yann Moix, deţinător al premiului Goncourt, declară că Gérard Collomb este "ministrul măciucii şi al barbariei".

In tabăra dreptei, măsurile propuse de noua lege sunt salutate ca un important pas în materie de clarificări. Iată ce spune un editorialist în Le Figaro: în 2050 Africa va număra două miliarde cinci sute de milioane de oameni. Europa va continua să acorde protecţie celor persecutaţi, întotdeauna a făcut-o. Dar nu va putea primi sute de milioane de migraţi economici. Deci o definiţie clară a termenilor, ce înseamnă dreptul la azil şi ce înseamnă migraţie economică, se impune. Emmanuel Macron încearcă acum, împreună cu ministrul său de interne, să redefinească termenii tocmai pentru a "salva" dreptul la azil. El mai încearcă şi să pună ordine la frontiere. Ceea ce li se pare de neiertat unor aşa-zişi "umanişti angelici" dar care sunt şi oportunişti profesionişti.

Există deseori, în Franţa şi în alte ţări occidentale, concursuri de genul "cine este mai generos şi mai umanist"? Cînd cineva spune "anul acesta am primit o sută de mii de străini în ţara noastră", un al doilea strigă: "nu e destul, putem primi două sute de mii". Iar un al treilea, şi mai "umanist" va spune "eu propun să primim anual cîte jumătate de milion". Dar cei mai "umanişti" dintre "umanişti" sunt extremiştii generozităţii care cer abolirea tuturor frontierelor.

Aceste dezbateri legate de imigraţie, care părăsesc terenul realităţii, al pragmatismului şi al bunul simţ, nu sunt noi. Sondajele pun în evidenţă în mod clar că francezii doresc, în marea lor majoritate, un control al imigraţiei. 63 la sută dintre ei consideră chiar că există prea mulţi imigranţi în Franţa, după cum arată agenţia France Presse. "Ultra-umaniştii" vorbesc deci în numele unui număr restrîns de oameni, dar vocea lor se aude cel mai puternic.