Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Populismul în stil italian

"Un populism în stil italian. Cum să înţelegem Mişcarea 5 Stele". Este titlul unei cărţi apărută în Franţa, scrisă de un observator atent al vieţii politice italiene, Jérémy Dousson. Radiografia acestei mişcări, care se vrea o expresie a “democraţiei directe” este plină de surprize. Aprofundăm subiectul cu atît mai mult cu cît Mişcarea 5 Stele a devenit primul partid politic al Italiei în urma legislativelor de duminică 4 martie.

Apărută la editura “Les Petits Matins”, această carte este un instrument indispensabil pentru cei care vor să înţeleagă în profunzime peisajul politic italian în general şi rolul jucat de Mişcarea 5 stele în special, mişcare prin excelenţă anti-sistem şi anti-elite. În Italia au apărut deja numeroase eseuri şi studii despre umoristul Beppe Grillo, fondatorul acestei mişcări, în 2009.

Mişcarea 5 stele este dificil de plasat într-o categorie clară, iată o primă concluzie a cercetătorului francez. Programul ei este marcat puternic de ecologie, de viziunea altermondialistă precum şi de convingerea că economia mondială trebuie să intre într-o fază de descreştere. Mişcarea 5 Stele ar vrea ca pînă în 2050 Italia să treacă integral la energia reciclabilă şi denunţă fiscul (acuzat de rapacitate şi incoerenţă). Mişcarea 5 Stele mai înseamnă o critică radicală a marilor intreprinderi, a băncilor (considerate corupte) şi a multinaţionalelor. Doar intreprinderile mici şi mijlocii sunt agreate ca expresie a onestităţii şi a muncii cinstite.

Greu de situat deci o mişcare care împrumută elemente şi idei atît de la partidele de dreapta cît şi de la partidele de stînga. Jérémy Dousson constată că numai ideologia democraţilor-creştini italieni nu a fost inspiratoarea mişcării lui Bepe Grillo, care se doreşte una laică. De notat deasemenea că pentru Mişcarea 5 Stele imigrantul nu reprezintă un pericol, ceea ce o separă net de diversele mişcări de dreapta şi de extremă dreapta. În mod surprinzător, Mişcarea 5 Stele denunţă faptul că asociaţiile de ajutorare a imigranţilor au fost infiltrate de reţelele mafiote. 

Citez din ce scrie autorul cărţii: “În mod normal un astfel de amestec nu ar trebui să funcţioneze din punct de vedere electoral, dar circumstanţele fac că în Italia aceasă asociere de propuneri funcţionează, cel puţin în opoziţie". De altfel Mişcarea 5 stele este sprijinită de nucleul populaţiei active italiene. În jur de 40 la sută dintre lucrători şi funcţionari se declarau, în urmă cu puţin timp dispuşi să voteze pentru ideile lui Beppe Grillo. 

Fără îndoială, Mişcarea 5 Stele a ştiut să ocupe un spaţiu de contestaţie central în peisajul politic italian, în defavoarea altor formaţiuni. In acelaşi timp, electoratul italian este unul care se lasă fascinat de personalităţi puternice sau originale. Este ceea ce explică un politolog francez, Lynda Dematteo. Ea arată că rădăcinile populismului italian vin de la figura lui Benito Mussolini. Iar liderii populişti, car rup cu limbajul politic clasic şi cu canoanele sale, cînd le vorbesc italienilor, parcă vizează mai mult stomacurile acestora decît creierele lor.  

Iată deci cîteva piste pentru a înţelege mai bine profilul primului pardid politic în acest moment în Italia, populist dar… nu în sensul clasic.