Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Au trecut 7 ani de la declanşarea conflictului din Siria

siria.jpg

Militari ai Fortelor Armatei siriene libere, sprijiniti de Turcia, în zona orasului kurd Afrin, 11 martie 2018
Militari ai Fortelor Armatei siriene libere, sprijiniti de Turcia, în zona orasului kurd Afrin, 11 martie 2018
Image source: 
REUTERS/Khalil Ashawi

Pe 15 martie 2011, în urma «Primăverii arabe», o serie de mişcări de protest, paşnice, au loc la Damasc şi în provincia siriană. Regimul preşedintelui Bachar al-Assad reprimă cu violenţă manifestaţiile şi denunţă «o rebeliune armată a grupurilor salafiste». Este începutul războiului civil din Siria care, 7 ani mai târziu, s-a soldat déjà cu 350.000 de morţi, sute de mii de răniţi şi milioane de persoane deplasate sau refugiate.

Cu toate că ONU estimează că acest conflict sirian a provocat una dintre cele mai grave crize umanitare de la al doilea război mondial încoace, nimeni nu întrevede, pentru moment cel puţin, vreo soluţie politică la orizont. Două conferinţe – una la Geneva, orchestrată de occidentali – alta la Soci – patronată de aliaţi ruşi, turci şi iranieni ai Siriei – sunt în impas.

Marea problemă este că dintr-o simplă revoltă populară cu cerinţe simple şi democratice, conflictul sirian s-a transformat treptat într-un război cu cauze şi interese multiple în care intervin puteri regionale şi internaţionale, totul pe spatele unei populaţii civile cvasi-anihilate, la capătul puterilor.

Pe teren, două state rivale din regiune sunt prezente: Turcia, contra kurzilor din nordul Siriei, Iranul, alături de regimul al-Assad cu braţul său armat, mişcarea Hezbolah. Militar intervin însă în Siria şi Rusia şi SUA. Unii analişti, citaţi de RFI, estimează că de «deznodământul conflictului sirian va depinde şi natura viitoarei ordini mondiale. Turcia ar putea de exemplu să se îndepărteze de Nato, Rusia ar putea redeveni un actor de prim plan în estul Mediteranei în timp ce Iranul va încerca să se impună ca lider regional. Acest ultim stat este însă în vizorul atât al Israelului cât şi al Americii lui Donald Trump».

Mulţi analişti se întreabă care este politica, doctrina şefului Casei albe în Siria. Pe hârtie – şi nu numai - ea este diferită de cea promovată de predecesorul său. In timp ce Barack Obama ameninţa cu represalii în caz de «încălcare a liniei roşii», fără să treacă însă vreodată la fapte, Donald Trump a bombardat deîndată Siria când aceasta a folosit arme chimice.

De partea sa, Iranul, cum spuneam în cătarea americanilor, continuă să sprijine politic, financiar şi militar regimul de la Damasc. O «continuitate şiită» din Iran până în Liban, via Siria este visul oricărui molah de la Teheran.

Actuala ofensivă a regimului de la Damasc contra enclavei rebele din Ghouta orientală – ultimul fief al insurgenţilor de lângă capitală – ar putea consfinţi victoria militară a trupelor lui al-Assad – sprijinite activ de iranieni dar şi de ruşi. In aşteptarea deznodământului acestei ultime drame siriene, nu putem decât da câteva cifre grăitoare : bombardamentele lansate din 18 februarie încoace în aceea zonă au făcut déjà aproape 1.300 de morţi civili printre care 250 de copii. Peste 12.000 de locuitori ai enclavei au ieşit joi de acolo, profitând de un coridor umanitar. Este vorba de cea mai masivă fugă de civili din Ghouta de când s-a lansat acum o lună ofensiva regimului. Intre timp, în nordul Siriei, 30.000 de civili au fugit în ultimele 48 de ore de bombardamentele turce asupra oraşului kurd Afrin.

In mod evident, suntem încă foarte departe de o soluţionare a conflictului sirian.

Au trecut 7 ani de la declanşarea conflictului din Siria