Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (130): Ghiocei în vitrina du Salon du livre de Paris

Și uite-așa, odată cu primăvara, de aproape patruzeci de ani, vine și Salonul cărții de la Paris, ce qui devrait nous réjouir comme l’apparition des perce-neiges dont, pour une fois, cette année, le nom se justifie même sur les bords de la Seine : ici aussi nous avons subi des « épisodes neigeux », cum spun specialiștii, și am avut o iarnă mai geroasă, cum nu s-a mai pomenit aici de mulți ani încoace.

C’est, paraît-il, le contrecoup paradoxal du réchauffement de la planète, de care se vorbește mult, mai ales de când clima a devenit un argument politic al celor care, incapables de maîtriser les sociétés, pensent pouvoir être plus efficaces în echilibrarea climatului perturbat, pare-se, de balega de vacă – oui, chers amis, la science a ses raisons que la raison ne connaît point, cum ar spune Pascal.

În fine, ar trebui, nu-i așa ? să ne bucurăm de ghiocei și să culegem floricele pe câmpii sans s’occuper du climat qui risque de gâcher notre plaisir.

Așa și cu salonul cărții de la Paris qu’il serait agréable de cueillir tel quel et de s’en réjouir sans s’occuper du climat, qui risque de nous rester en travers de la gorge. Ah, Doamne, ce demon mă muncește împiedicându-mă să fac și eu ca atâția alții, umflându-mă de bucurie că iarăși cel puțin trei mii de autori vor fi expuși mulțimii, luând locul, e drept, vitelor care se aflau aici, la salonul anual al agriculturii, cu numai două săptămâni înainte – oh, où sont les neiges d’antan, pentru că tot vorbeam de zăpadă, …les neiges d’antan où ce rendez-vous annuel de ceux qui aiment la littérature ou au moins le livre avait lieu au cœur même de Paris, sous la verrière somptueuse du grand Palais ?

O să-mi spuneți că iar vorbesc de climat în loc să mă încânte faptul că, mult mai vast, pavilionul de expoziții de la Porte de Versailles permite unui public mai numeros să se preumble pe aleele mai largi dintre infinit mai multele standuri – et il serait inconvenant de remarquer que cela permet aux organisateurs d’avoir plus d’espaces à louer et d’empocher des sommes plus conséquentes, déboursées par les petits éditeurs cărora prezența la salon le dă senzația că există, mai ales că asta justifică subvențiile care le permit să supraviețuiască.

Les autres, les grands éditeurs, climatul cum s-ar spune, sont à quelques exceptions près, tous les tentacules vers le marché du livre de deux grands monstres financiers, unul provenit din vânzarea părților pe care, cumpărate de la Vivendi, fostă Generale des Eaux, Wendel Investissement le-a cedat contra cost grupului Planetam, etc. – mă pierd în hățișul acestui caleidoscop care, oricum l-ai învârti, nu dă decât figuri de capitaluri, investiții, dividende… Celălalt mare proprietar de edituri este grupul Matra-Hachette – petite parenthèse : Matra est connue surtout pour sa production d’armes…!

Și totuși, îmi veți spune cu optimismul binevoitor care vă face cinste, salonul cărții, mai ales la Paris, e o vitrină ! Et vous avez tout à fait raison. Les perce-neige de la vitrine nous font croire encore au miracle et l’art des artistes publicitaires vous fait presque oublier que dans l’arrière-boutique le climat est polué.

Ceea ce unii mai cred că e o sărbătoare a cărții nu e de fapt, dans l’arrière-boutique, là où l’on fait les comptes, decât o inițiativă a librarilor ca să capteze publicul care nu intră în librării. Un public – on s’en serait douté – qui s’agglutine autour des étalages où l’on vend les produits « vus à la télé », les livres d’idées des hommes politiques qui ne les écrivent que rarement, les mémoires des sportifs de haut niveau, qui ne les écrivent jamais, les confidences des vedettes du grand et du petit écran qui auraient mieux fait d’engager quelqu’un pour les écrire à leur place…, într-un cuvânt, adunate în volum, sporovăielile din revistele pentru marele public pe care le răsfoim la coafor și care fac grosul vânzărilor de hârtie, mai rentabile decât ceea ce numeam „carte” pe vremea când acestea nu erau încă o marfă cu dreptul de a avea un salon – alții, mai cinstiți, îl numesc târg –, un salon aidoma celor ale agriculturii, al ciocolății, al mașinilor, al alimentației, al sporturilor de iarnă, etc., etc. 

Firește, în mulțime veți găsi și scriitori – români, vreo 15-20 printre cei 3000 anunțați qui viennent se montrer dans l’espoir de mieux vendre leurs livres, activité plus importante que celle de les écrire dans une société où leurs produits doivent se faire une place entre les fromages et les tout nouveaux parapluies séchants – une invention française. Dar care sunt aduși aici cu un scop precis și comercial – de unde, anul acesta, o petiție a scriitorilor care cer să fie remunerați pentru prestațiile lor în cadrul salonului.

Et pour cause, puisqu’on leur demande de faire non pas la promotion de leur livres mais la promotion du Salon, vaste tour de passe-passe qui veut faire croire que les livres se valent. Așa cum mai demult, un ministru al culturii vroia să ne facă să credem că tagurile de pe pereți sunt o artă ca și picturile Renașterii și că rapul e muzica lui Mozart spusă mai pe înțelesul celor mulți, adunând laolaltă scriitori de literatură și de snoave, Salonul cărții de la Paris ar vrea să ne facă să credem că tot cititul e un act de cultură.

Hélas, une hirondelle ne fait pas le printemps, și ghioceii sunt, poate, vestitorii unui dezastru climateric.

Toate edițiile rubricii Cronica bilingvă: https://www.rfi.ro/tag/cronica-bilingv%C4%83