Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Prezidenţiale în Rusia: De ce Vladimir Putin nu are adversari credibili?

putin.jpg

Manifestatie pro-Putin la Sevastopol cu ocazia aniversàrii a 4 ani de la anexarea Crimeeii, 14 martie 2018
Manifestatie pro-Putin la Sevastopol cu ocazia aniversàrii a 4 ani de la anexarea Crimeeii, 14 martie 2018
Image source: 
REUTERS/Maxim Shemetov

Duminică 18 martie, circa 110 milioane de ruşi înscrişi pe listele electorale sunt chemaţi la urne pentru a-şi alege preşedintele. E vorba de al 7-lea scrutin prezidenţial de la căderea URSS. Data acestor alegeri nu a fost fixată întâmplător: ea coincide cu aniversarea a 4 ani de când Vladimir Putin a proclamat oficial anexarea Crimeeii. Prezidenţialele din Rusia prevăd şi un al doilea tur de scrutin în cazul în care nu iese vreun câştigător din primul. Toate sondajele de opinie ca şi comentatorii politici pariază însă pe o victorie a lui Putin încă din această duminică. Si totuşi, preşedintele-candidat nu este singur în cursă, el mai are 7 contra-candidaţi.

Sapte bărbaţi şi o femeie participă la prezidenţialele din Rusia. Lipseşte însă de pe linia de start principalul opozant al lui Vladimir Putin, Alexei Navalnîi. Candidatura sa a fost invalidată pe motiv că respectivul a fost condamnat. Criticul numărul unu al liderului de la Kremlin face aşadar campanie de luni se zile pentru a-i chema pe ruşi să boicoteze scrutinul de duminică. Se ştie că una din mizele acestuia este participarea, pe care Putin o vrea cât mai importantă. Din anul 2000 încoace ea este relativ stabilă, peste 60%. Ca să evite însă orice surpriză neplăcută, puterea a suprimat în 2006 pragul minim de 50% de votanţi ca să se valideze scrutinul. Semn al neliniştii de la Moscova, preşedintele rus a lansat vineri un apel compatrioţilor săi ca să vină la urne.

Navalnîi şi-a mobilizat şi el partizanii. 26.000 dintre ei vor fi prezenţi în secţiile de votare, la fel şi circa 1.400 de observatori internaţionali sunt prevăzuţi să verifice buna derulare a procesului electoral. Având însă în vedere imensitatea Rusiei – ţară cu 11 fuse orare diferite – numărul de observatori şi/sau controlori evocat mai înainte este nesemnificativ.

Printre cei 8 candidaţi de duminică, există deci un ultrafavorit pe nume Vladimir Putin. Desemnat succesorul lui Boris Ielţîn în decembrie 1999 pe vremea când în Franţa era preşedinte Jacques Chirac şi la Casa albă Bill Clinton, Putin a fost ales pentru prima dată preşedinte în martie 2000, a doua oară în 2004 iar a treia oară în 2012. Intre 2008 şi 2012, cum constituţia nu permitea mai mult de două mandate prezidenţiale consecutive, Putin a făcut rocada cu premierul său Dmitri Medvedev. Răgazul a fost util folosit pentru a modifica legea fundamentală şi a prelungi mandatul preşedintelui de la 4 la 6 ani. Putin candidează aşadar acum a 4-a oară pentru a rămâne la putere cel puţin până în 2024 când va avea «doar» 71 de ani.

Un comunist milionar, un om de afaceri, o prezentatoare de televiziune şi un marxist-leninist, contra-candidaţii lui Putin

Comunistul milionar Pavel Grudinin, director de sovhoz şi primul producător de căpşuni din Rusia, este dat pe locul doi duminică, cu circa 7-8 procente din buletine. Pe locul trei al cursei pentru Kremlin este prezis neobositul ultranaţionalist Vladimir Jirinovski. Xenofob şi antisemit notoriu, Jirinovski participă la prezidenţiale din 1991 încoace. El este creditat cu circa 5-6 % din intenţiile de vot. Pe locul 4 în acest top, singura femeie şi cel mai tânăr candidat, Ksenia Sobtchak, 36 de ani. Ea este fiica fostului primar de Sankt-Petersbourg Anatoli Sobtchak, ex-mentorul în politică al lui Putin. De meserie jurnalistă la televiziune, Ksenia se prezintă ca o opozantă decisă a preşedintelui-candidat. Apreciată de occidentali, ea este însă acuzată de adversarii săi ca fiind o «simplă marionetă a Kremlinului».

Mai figurează pe linia de plecare a prezidenţialelor ruse un alt veteran al cursei, economistul Gregori Iavlinski. Implicat în perestroika încă de pe vremea lui Gorbaciov, Iavlinski a fondat în 1993 partidul democrat-liberal Iabloko din care aveau să facă parte o serie de figuri ale intelighenţia ruse.

Un al doilea liberal, antreprenorul Boris Titov, vrea şi el să devină preşedinte, ca şi marxist-leninistul Maxim Suraikin. Ziarul Le Monde ne precizează că portretul lui Stalin apare pe situl de campanie al acestuia din urmă. După verificările de rigoare, am constatat că pe lângă Stalin este şi Lenin cap de afiş pe situl lui Suraikin.

In fine, un ultim pretendent la Kremlin este Serghei Baburin. Fost deputat în ultimul Soviet suprem al Rusiei în 1990, Baburin a fost atunci unul dintre singuri 7 aleşi care au votat contra dizolvării URSS. Din comunist înverşunat, politicianul rus a derapat trepat spre extrema dreaptă fiind un apropiat al extremistului de dreapta francez Jean-Marie Le Pen. Le Monde care ne dă aceste detalii, mai precizează că Baburin a fost şi un susţinător public al sârbului Radovan Karadzic.

Tinând cont de aceste portrete ale candidaţilor, cum notează trimisa specială a lui Le Monde, în fapt «principalul atuu al lui Vladimir Putin este însuşi Putin, adică absenţa unei alternative considerate credibile».

Ce bilanţ după 18 ani de «putinism»?

Pe plan extern, bilanţul său este cel mai răsunător : de când e preşedinte, Putin a dus patru războaie – Cecenia, Georgia, Ucraina şi Siria – a anexat Crimeea şi a întărit şi modernizat armata rusă. Tot el a găzduit olimpiada din 2014 la Soci şi a obţinut organizarea Cupei mondiale din acestă vară 2018. In fine, este foarte probabil că Putin a interferat în alegerile americane din 2016, că a comandidat recenta otrăvire a unui fost spion rus stabilit în Marea Britanie dar tot el a rezistat sancţiunilor occidentale impuse după implicare Rusiei în conflictul din Ucraina.

Pe plan intern, bilanţul este mai nuanţat. Intre anii 2000 şi 2008, nivelul de viaţă al ruşilor s-a ameliorat clar. Ultimul său mandat, cel care se termină deci acum, a fost însă marcat de crize financiare, de sancţiuni şi de dependenţa prea mare a Rusiei de preţul petrolului.

In fine, la capitolul libertăţi, Rusia lui Vladimir Putin este în mare regres. In 2012 de exemplu, s-a introdus eticheta de «agent străin» pentru ONGurile care militează pentru drepturile omului. Un motiv suplimentar pentru a degrada şi mai mult relaţiile cu Occidentul. Relaţii devenite tot mai proaste şi după anexarea Crimeeii şi participarea Rusiei la războiul din Siria, alături de regimul al-Assad.

Valul de indignare exprimat de occidentali poate influenţa în vreun fel scrutinul de duminică?

Este foarte puţin probabil ca alegătorii ruşi să se lase influenţaţi de tensiunile cu Occidentul. Sau atunci, dimpotrivă, ei ar putea fi şi mai mândri de şeful lor. Nu trebuie uitat că o parte din popularitatea liderului de la Kremlin vine tocmai din capacitatea acestuia de a ţine piept Vestului. Cum notează şi corespondentul RFI la Moscova, există un «reflex patriotic, un reflex de apărare naţională care se face simţit de fiecare dată când Moscova este pusă în cauză pe plan extern. Rezultatul este că de fiecare dată, Putin iese şi mai bine în ochii electoratului său».

La capitolul libertatea presei, bilanţul lui Putin este «copleşitor». Nu o spunem noi, o scrie negru pe alb Reporteri fără frontiere (RSF). Cu ocazia scrutinului de duminică, secretarul general al asociaţiei publică vineri o scrisoare deschisă şi direct adresată lui Vladimir Putin.

Libertatea presei stă foarte prost în era lui Vladimir Putin

«De când aţi ajuns la putere acum 18 ani, nu aţi încetat să puneţi botniţă vocilor critice. Această tendinţă s-a accelerat însă în cursul ultimului Dvs. mandat. Rusia ocupă azi locul 148 din 180 în ultimul clasament mondial realizat de asociaţia noastră. Niciodată situaţia presei nu a fost atât de proastă de când a căzut Uniunea sovietică» subliniază Reporteri fără frontiere.

RSF continuă prin a-i aminti lui Vladimir Putin că «a preluat controlul televiziunii naţionale încă din 2001. Televiziunile cele mai privite astăzi aparţin deci fie statului, fie unor firme de stat precum Gazprom. In timp ce creşte presiunea asupra vocilor critice, aceste posturi statale fac propagandă şi alimentează un climat de ură şi paranoia vizavi de societatea civilă şi trag în jos standardele jurnalistice».

«Mediile independente sunt restrânse într-o nişă tot mai mică. In fine, internetul care până nu demult era încăun spaţiu de liberă expresie, a fost şi el preluat sub control. Criteriile care justifică închiderea unui site fără vreo decizie a justiţiei se tot extind iar bloggerii sunt adesea cenzuraţi sau chiar încarceraţi dacă refuză să coopereze cu serviciile de informaţii».

In finalul scrisorii deschise adresate lui Vladimir Putin, Reporteri fără frontiere notează că de când este preşedinte, acesta a «promulgat legi care atentează profund la libertatea de expresie : defăimarea, ofensa adusă sentimentelor credincioşilor, incitarea la separatism sau extinderea noţiunii de înaltă trădare sunt tot atâtea dovezi ale înăspririi legislaţiei care rămâne totuşi vagă, lucru ce permite aplicarea ei selectivă şi arbitrară. Cel puţin 5 jurnalişti ruşi sunt după gratii din cauza activităţilor lor de informare în timp ce agresiunile şi omorurile contra ziariştilor rămân adesea nepedepsite. Din 2000 încoace, 34 de profesionişti ai mediilor de informare au fost ucişi în Rusia» conchide RSF.

Prezidenţiale în Rusia: De ce Vladimir Putin nu are adversari credibili?
866