Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Conflictul sirian: o ecuaţie tot mai complicată iar implicarea Turciei tot mai controversată

2018-01-28t193351z_527322661_rc15036761d0_rtrmadp_3_mideast-crisis-syria-turkey_0.jpg

Forte turce si membri ai Armatei siriene libere arborînd drapeluri la Afrin
Forte turce si membri ai Armatei siriene libere arborînd drapeluri la Afrin
Image source: 
Credit foto: REUTERS/ Khalil Ashawi

Pentru prima dată de la lansarea ofensivei guvernamentale siriene împotriva regiunii Ghouta, situată nu departe de Damasc, mai multor mii de rebeli li se permite să părăsească enclava. Concomitent cu înaintarea trupelor lui Bachar al-Assad în acest ultim bastion rebel din preajma capitalei siriene, europenii îşi pun serioase întrebări în legătură cu operaţiunile lansate de Turcia pe teritoriul sirian şi în spaţiul Mediteranei. La summit-ul european de la Bruxelles din seara aceasta pe agenda discuţiilor figurează şi subiecte legate de Turcia.

Uniunea Europeană condamnă de fapt "acţiunile ilegale" ale Turciei din Marea Egee şi din Cipru, dar trimite un avertisment Ankarei şi în legătură cu politica sa în Siria. Pe data de 26 martie, la Varna, în Bulgaria, liderii Uniunii Europene vor avea o întîlnire cu preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan pentru explicaţii mai amănunţite.

În spaţiul Mediteranei, mai nou, Turcia încearcă să blocheze contracte semnate de ciprioţii greci cu firme italiene, franceze şi americane în vederea exploatării unor zăcăminte de hridrocarburi. Turcia, care ocupă din 1974 partea de nord a insulei Cipru, cere suspendarea acestor exploatări pînă la găsirea unei soluţii de unificare a insulei. Cum partea greacă a insulei Cipru face parte din Uniunea Europeană, Bruxelles-ul consideră că atitudinea Turciei afectează interesele tuturor europenilor, mai ales că recent, în februarie, marina turcă a blocat o navă de explorare a companiei italiene Eni.

Litigiile europenilor cu Turcia se acumulează de mai mulţi ani şi se agravează şi în contextul războiului din Siria. În această ţară, însă, Turcia riscă să intre în conflict direct şi cu interesele americane. După ce au cucerit enclava kurdă Afrin, Ankara, împreună cu un grup islamist sirian rebel, vizează acum o altă regiune, Manbij. Problema este că acolo se află staţionaţi 200 de soldaţi americani. Vom asista oare în curînd, în Siria, la înfruntări pe teren între trupe aparţinînd Alianţei Atlantice? Este o întrebare pe care şi-o pun unii editorialişti în Franţa. După înfrîngerea de la Afrin, formaţiunile kurde s-au retras la Manbij şi probabil că în prezent şefii kurzi reflectează la o nouă strategie.

Singura şansă ca turcii să nu intervină militar pentru a ocupa toate zonele controlate de kurzi în Siria, la frontiera cu Turcia, este ca trupele guvernamentale siriene să ia sub control aceste regiuni. Moscova pledează pentru acest scenariu. Pentru kurzi, pierderea enclavei Afrin este o lecţie dureroasă. Ei şi-au dat seama că occidentalii nu îi vor sprijini pentru crearea unei zone autonome kurde în Siria. Iar în prezent singura opţiune viabilă pentru ei este alianţa cu Bachar al-Assad. Rusia le-a propus chiar şi la Afrin kurzilor să cedeze controlul enclavei în favoarea trupelor siriene guvernamentale, ceea ce ar fi evitat atacul turc.

Treptat, Bachar al-Assad, după ce şi-a asumat rolul de pavăză împotriva jihadismului, îl asumă acum şi pe cel de protector al minorităţilor din Siria. Ceea ce a fost pînă la un punct adevărat înainte de război, minoritatea creştină din Siria nu s-a temut atît de Bachar al-Assad cît de jihadişti şi de diversele grupuri islamiste radicale.

Un comentator francez, Arnaud de la Grange, arată în Le Figaro că în acest “Orient complicat” kurzii sunt mereu poporul care pierde, mereu sacrificaţi de marile puteri, inclusiv de Occident.

În poziţie de cîştigători se află însă în prezent iranienii, care şi-au asigurat un fel de continuitate teritorială prin Irak şi Siria pînă în Liban. Ceea ce provoacă enorme nelinişti în Israel. Premierul israelian Benjamin Netaniahu îi acuză de altfel pe iranieni că vor să instaleze baze de rachete de mare precizie pe teritoriul sirian şi libanez. Absolut nici un indiciu nu arată că actualul conflict sirian ar putea intra într-o fază de acalmie.

1122