Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Refuz de banalizare a antisemitismului în Franţa

2018-03-28t175515z_413978953_rc1aad9d3b00_rtrmadp_3_france-crime-march_0.jpg

Mars "alb" la Paris pentru denuntarea antisemitismului
Mars "alb" la Paris pentru denuntarea antisemitismului
Image source: 
Credit foto: REUTERS/Gonzalo Fuentes

Cîteva mii de persoane au participat miercuri 28 martie la un "marş alb" la Paris pentru a denunţa antisemitismul care ia amploare în Franţa. Această mobilizare intervine după ce săptămîna trecută a fost asasinată la Paris o bătrînă de 85 de ani, pentru simplul motiv că era evreică. Acest asasinat barbar a provocat o veritabilă undă de şoc şi suscită în prezent numeroase reacţii şi dezbateri, unele cu caracter polemic.

Mireille Knoll a scăpat în 1942 de deportare şi de o moarte sigură în lagărele de exterminare naziste, dar a fost ucisă cu 11 lovituri de cuţit vinerea trecută, în apartamentul ei, de doi indivizi, dintre care unul a strigat în momentul crimei “Allah Akbar”. Un destin care ne trimite de la o tragede la alta. De la tragedia exterminării sistematice a evreilor în anii celui de-al doilea război mondial la apariţia unui nou antisemitism în Franţa secolului al XXI-lea, cînd toată lumea considera că anumite forme de barbarie sunt definitiv dispărute.

Istoricul Marc Knobel a publicat în urmă cu cîţiva ani o carte despre ura faţă de evrei şi violenţele antisemite dintre anii 2000 şi 2013. El reaminteşte, acordînd un interviu cotidianului Le Monde, că în ultimii zece ani în jur de 60 000 de evrei au părăsit Franţa. Fenomenul este însă observabil la nivelul întregii Europe, el spune chiar că Europa “se videază de evrei”. În 1998, mai artă istoricul Marc Knobel, au fost înregistrare în Franţa 81 de acte antisemite.

În 2004 numărul lor a crescut la 974. Ce s-a întîmplat între timp? S-au întîmplat de fapt mai multe lucruri. Imigraţia de origine musulmană a crescut, şcoala franceză nu a mai reuşit să-i transforme pe imigranţi şi pe copiii lor în "buni francezi" şi "buni republicani". Iar numeroasele conflicte din lumea arabo-musulmană şi-au transmis undele de şoc şi în Europa, sau mai bine spus s-au exportat în Europa. Franţa este poate, dintre ţările europene, cea mai afectată de fenomenul antisemitismului şi datorită faptului că pe teritorul ei trăieşte o numeroasă comunitate evreiască, a treia ca mărime după Israel şi Statele Unite.

Numeroşi alţi comentatori denunţă în presa franceză tendinţa de banalizare a actelor antisemite. Din 2006 încoace 11 persoane au fost ucise în Franţa pentru că erau evrei. Pe 19 martie primul ministru francez a anunţat un plan de luptă împotriva tuturor formelor de rasism, şi în special împotriva antisemitismului. Ceea ce nu este însă suficient, spun responsabili ai Consiliului reprezentativ al instituţiilor evreieşti din Franţa. Ei cer mai multă vigilenţă şi mai mult civism din partea întregii societăţi.

O polemică a izbucnit după ce organismul evocat mai sus a declarat că Marine Le Pen, şefa extremei drepte, şi Jean-Luc Mélenchon, liderul radicalilor de stînga, nu sunt bineveniţi la marşul organizat în memoria lui Mireille Knoll. Preşedintele organismului care federalizează instituţiile evreieşti declară următoarele în Le Monde: "Antisemitismul este proteiform: există un antisemitism tradiţional al extremei drepte, un atisemitism arabo-musulman şi antisemitismul extremei stîngi care se caracterizează printr-o veritabilă obsesie anti-israeliană".

În urma acestei explicaţii este mai uşor de înţeles de ce Marine Le Pen şi Jean-Luc Mélenchon au fost declaraţi indezirabili la marşul alb de miercuri. In Franţa numeroşi intelectuali denunţă, şi încă de multă vreme, un anume curent islamo-stîngist, extrem de periculos prin angelismul şi inconştienţa sa.

Islamo-stîngiştii sunt de fapt acei militanţi marxişti care, obsedaţi de lupta împotriva capitalismului, şi nemaiavînd sprijinul proletariatului tradiţional de partea lor, cred că noii "năpăstuiţi" ai lumii sunt imigranţii şi mai ales comunitatea musulmană din Europa. Utopia mobilizării musulmanilor ca nişte noi proletari în vederea distrugerii capitalismului şi declanşării unei noi revoluţii egalitariste este stupefiantă prin naivitatea ei. Un scenariu care nu ar putea duce decît la un singur lucru: la război civil pe vechiul continent, ceea ce îşi doresc de fapt şi islamiştii radicali.

1079