Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (131) : Chronique frivolă

vauthier.jpg

Defilare de moda la Paris.
Defilare de moda la Paris.
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Toată lumea ştie că Parisul este o mare capitală a modei. Si multă lume fantasmează pe marginea acestei forme de lux, de extravaganţă, ba chiar de exces. Moda este un domeniu pe care marele public îl devoră cu privirile, cu imaginaţia, fără să-i capteze întotdeauna codurile… Moda ne influenţează însă modul de viaţă, iar uneori chiar şi modul de a gîndi, ca să nu spunem că are chiar şi o mare putere de manipulare în societatea noastră de consum. Virgil Tănase ne propune în cele ce urmează o radiografie lucidă, şi chiar acidă, a fenomenului.

Ascultătorii postului Radio France Internationale se vor supăra oare dacă le vom oferi o cronică frivolă dans un monde de brutes, comme dit une publicité ? Une publicité que l’on serait tenté de corriger pour mieux préciser notre démarche : une chronique frivole la un microfon în preajma căruia actualitatea ne obligă să fim serioși, cu băgare de seamă, constrânși să nu glumim cu ce se-ntâmplă-n lume.

De fapt, poate că greșesc și a vorbi de modă nu e deloc frivol, mai ales la Paris où après les défilés de la mode masculine et de la haute couture, en janvier, celui de la mode féminine, en mars, vient à peine de fermer ses portes – care uși de fapt n-au fost niciodată cu adevărat deschise, că doar nu suntem pe stadion ! ci doar ușor crăpate, cât să se strecoare, printre șirurile de gură-cască, ces étoiles que nous admirons tant et dont le ciel nous est aussi inaccessible que le vrai : nous ne serons jamais payés un million par mois comme tel joueur de foot, nu vom purta niciodată lenjeriile aproape inexistente care costă zeci de mii de euro, nu vom avea niciodată vilele cu piscină ale actrițelor de la Hoolwood, hégéries des parfums français, atât de hărțuite încât, à la cérémonie des Césars, avec un humour apprécié sans doute par les signataires de l’appel « Les femmes libèrent une autre parole » publié dans Le Monde, actrița Blanche Gardin se întreba, neliniștită, si on aurait encore le droit de coucher avec les producteurs ou les metteurs en scène pour avoir un rôle.

Non, sérieux ! entendons-nous bien, nici moda, mai ales la Paris, ni, surtout aujourd’hui, la cérémonie des Césars, fête du cinéma français, ne peuvent être des sujets frivoles. Ce dont je veux vous entretenir e ceva cu mult mai ușuratec, mai fără bătaie lungă, mai pe măsura scriitorului care nu caută să înțeleagă lumea, și cu atât mai puțin s-o schimbe, qui se contente d’observer și ale cărui cronici nu sunt, cum spunea Stendhal, decât « un miroir promené le long d’un chemin ». De fapt, modest, nu-mi propun aici decât să vă semnalez întâmplări care se ivesc pe oglinda pe care-o fac să umble prin Paris și, mai general vorbind prin Franța, avec l’espoir que mes étonnements éveilleront chez vous des interrogations – auxquelles je me garderais bien d’apporter des réponses que vous êtes, certes, plus à même de donner que moi. Ainsi, en tant que miroir j’ai été très surpris par une de ces gigantesques polémiques qui agitent Paris pendant quelques heures ou quelques jours, și care se risipesc după aceea mai abitir decât fumul de țigaretă, de parcă « Paris, reine du monde » ar vrea să ne dea neîncetat o lecție despre inconsistența zbaterilor noastre.

Despre ce este vorba ? Une très estimable et estimée, după cum se spune, députée, porte-parole du groupe parlementaire de la majorité gouvernementale, vient de participer à une émission de télévision – dont le moins qu’on puisse dire c’est qu’elle est…, cum să spun ? osée, ce qui a fait d’ailleurs sa notoriété. Cette honorable dame a longuement fait l’éloge de la politique qu’elle défend și a vehiculat idei politice de primă importanță, se pare – nu știu, nu eram de față în fața micului ecran.

Necazul e că toate discuțiile purtate în zilele următoare privind această prestație televizuală nu s-au purtat decât în jurul unui singur subiect, frivole me direz-vous, anume că fusta dânsei era deosebit de scurtă, aproape mai dezvăluitoare decât ținutele actrițelor care urcă scările Palatului festivalurilor de la Cannes. L’intéressée a réagi en déplorant, d’une part, la frivolité des commentateurs et, d’une autre, en revendiquant sa liberté de femme, pe care nimeni n-o contestă, ferească Dumnezeu.

Numai că de ! eu, ca oglindă, je me demande qu’est-ce qu’on leur enseigne là, aux Sciences po, dont elle est issue ? L’économie sans doute et les droits de l’homme et de la femme, la communication en général dar în nici un caz semiologia și nici eseul lui Roland Barthes Système de la mode. Păcat. Ar fi aflat, poate, că trăim într-o lume de semne și că hainele sunt un limbaj, cu atât mai grăitor cu cât, fiind vizual, e mai puternic decât cuvintele cărora, mai ales vorbite, le e mai greu să ducă ideile care, chiar scrise, sunt atât de greu de cernut.

Somme toute, frivolité mise à part, nous devons nous réjouir qu’un message est passé quand même, celui de la liberté - și regret sincer că, neputând fi o stea, să fi fost măcar o muscă pentru a mă putea strecura la vreuna din marile parade ale modei de la Paris unde o rochie de câteva zeci de mii de euro sau un costum bărbătesc cu haina până la buric pusă pe-o cămașă de mușama subțire căzând pe pantalonii scurți combinați cu șosetele roșii trei sferturi ieșind din bascheții cu steluțe m-ar putea, poate, face să înțeleg toutes ces idées politiques que cette très distinguée députée n’a pas pu transmettre din vina une fuste.

Și poate de aceea, în timpurile mai vechi, când se spunea că un om elegant e acela despre care, după ce-a ieșit dintr-un salon, nimeni nu-și poate aminti cu ce era îmbrăcat, dans ces temps anciens où l’élégance était encore une préoccupation autant dans les salons que dans la vie publique, pe-atunci ideile circulau mai lesne, noi înșine mai preocupați de frumusețea decât de rufăria sumară a statuilor antice.

 

Virgil Tǎnase : Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (131)