Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Tentativă de asasinare în Franta a unui refugiat din Azerbaidjan

054e2754eb90ad073d859f78d2f9375bdc999523.jpg

Colomiers, politisti pe locul atacului, 30 martie 2018
Colomiers, politisti pe locul atacului, 30 martie 2018
Image source: 
credit foto: France 24 / AFP

"In Azerbaidjan jurnaliştii sunt asasinaţi sau aruncaţi în închisoare". Este ceea ce declara în 2010 într-un interviu acordat presei franceze, Rahim Namazov, originar din această fostă republică sovietică. Astăzi el se află între viaţă şi moarte după o tentativă de asasinare a sa în sud-vestul Franţei, nu departe de Toulouse, unde trăia cu statut de refugiat politic din 2010. In cursul acestei dimineţi maşina în care se afla Rahim Namazov a fost atacată de indivizi înarmaţi. Vom avea oare, după “afacerea Skripal”, o “afacere Namazov”?

Vom vedea, în funcţie de rezultatele anchetei, dacă ne aflăm în faţa unui scenariu similar cu tentativa de asasinare, la Londra, a fostului agent dublu Serghei Skripal. Pentru moment nu se ştiu prea multe lucruri în cazul tentativei de asasinat de la Colomiers, de lîngă Toulouse. Sotia lui Namazov a decedat în urma atacului comis cu arme de foc, şapte gloanţe au fost trase în total, precizează Agenţia France Presse.

Primarul localităţii Colomiers consideră că, în contextul acestui atac, "profesiunea de jurnalist a fost vizată, şi libertatea presei atacată”. Rahim Namazov este descris din unele surse ca un opozant al preşedintelui Ilham Aliev care conduce cu mînă de fier Azerbaidjanul din 2003. Dar alte surse sunt prudente, nu este exclus să avem aici de-a face cu răfuieli mafiote. Rahim Namazov pretindea că s-a refugiat în Franţa după ce ar fi fost ameninţat cu moartea în urma unor anchete realizate de el în legătură cu fraudele electorale comise în ţara sa. Ceea ce este plauzibil dar pentru moment sub semnul întrebării.

In presa franceză au apărut în orice caz deseori articole despre Azerbaijan, fostă republică sovietică independentă din 1991 încoace, ţară în care libertatea presei este grav încălcată. Organizaţia Reporteri fără Frontiere plasează Azerbaidjanul pe locul 162 în clasamentul regimurilor care reprimă presa, 170 de ţări figurează pe această listă. În septembrie anul trecut cotidianul francez Le Monde precum şi alte ziare europene denunţau aşa-numita "diplomaţie a caviarului" practicată de Ilham Aliev. El încearcă de fapt, prin diferite mijloace persuasive, (cadouri, invitaţii, bani, plus caviarul pe care îl distribuie cu generozitate) să cîştige bunăvoinţa şi sprijinul capitalelor occidentale în contextul conflictului teritorial cu Armenia.

Ziarul regional La Depêche din sud-vestul Franţei o cita pe jurnalista Khadija Ismailova care denunţa pe de o parte corupţia generalizată din Azerbaidjan, şi pe de altă parte ipocrizia occidentalilor faţă de această ţară. Ilham Aliev s-a apropiat în ultimii ani de Statele Unite şi a devenit primul partener economic al Franţei în regiune. Prin poziţia sa geografică Azerbaidjanul este o zonă strategică, date fiind frontierele comune cu Armenia, Turcia, Georgia, Rusia şi Iranul plus 713 kilometri de litoral la Marea Caspică. Nu întîmplător deci această fostă republică sovietică care dispune şi de mari rezerve de petrol încercă să joace un rol politic şi diplomatic regional şi internaţional. Capitala Baku a candidat de altfel pentru a găzdui Expoziţia universală din 2025.

Vom afla, poate, într-o bună zi, dacă tentativa de asasinare a lui Rahim Namzov a fost comandată de puterea de la Baku sau dacă nu cumva are origini mafiote. Este greu de spus daca Ilham Aliev a înlocuit "diplomaţia caviarului" cu "strategia gloanţelor". Daca acesta va fi cazul, ţările occidentale ar trebui să facă front comun tot aşa cum au procedat în contextul afacerii Skripal.

Există, dincolo de ceea ce s-a întîmplat lîngă Toulouse, în acest moment, un fel de "internaţională" a dictatorilor şi autocraţilor de pe planetă, tot mai alergici la orice critică sau formă de opoziţie. Pentru mulţi dintre ei răspunsul la aspiraţiile de libertate consistă în gloanţe, tortură, încarcerări, procese arbitrare, persecuţii, intimidări. Ilham Aliev, care şi-a numit soţia în postul de vice-preşedinte, era calificat de cotidianul Le Monde drept un autocrat care îşi justifică politica represivă în interior prin imperativul securităţii şi al stabilităţii. Ceea ce îi face pe occidentali uneori să accepte…răul cel mai mic.