Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Strategii pentru salvarea unor monumente franceze "aflate în pericol"

080616-chambord-inondation.jpg

Domeniul Chambord amenintat de inundatii în iunie 2016
Domeniul Chambord amenintat de inundatii în iunie 2016
Image source: 
Credit foto: Ludovic Letot, AFP

"Cum să salvăm patrimoniul francez". Sub acest titlu revista L’Express, din data de joi 29 martie, publică un dosar legat de 250 de edificii care necesită o intervenţie de urgenţă în Franţa. În paralel este prezentat portretul unui om care se luptă cu mult succes pentru salvarea patrimoniului francez, şi care în ultimul timp a fost mai eficient descît numeroşi specialişti şi experţi: este vorba despre o vedetă mediatică, Stéphane Bern.

Poate că la prima vedere este greu de crezut, dar chiar şi într-o ţară ca Franţa, una dintre primele destinaţii turistice ale lumii, uneori nu se găsesc bani pentru salvarea unor palate, biserici, mănăstiri, poduri şi alte edificii cu caracter istoric. În septembrie 2017 preşedintele Emmanuel Macron a numit un jurnalist, animator şi realizator de emisiuni televizate, Stéphane Bern, în fruntea unei comisii de identificare şi salvare a patrimoniului aflat în pericol. Iar într-un timp foarte scurt “metoda Bern” a început să dea rezultate. Să precizăm că Stéphane Bern este un nume “sonor” în Franţa şi beneficiază de o mare popularitate, comparabilă cu cea a lui Nicolas Hulot, devenit minstru al ecologiei după ce a realizat şi el emisiuni la televiziune. Aproape toţi francezii recunosc imediat, la radio sau la televiziune, vocea lui Stéphane Bern...

Stéphane Bern s-a bazat de fapt pe ajutorul francezilor pentru a identifica patrimoniul aflat în pericol, iar uneori primeşte scrisori din diferite sate sau localităţi franceze cu doar această menţiune pe ea: “Monsieur Patrimoine”.  El a deschis un fel de caiet de doleanţe în care figurează acum 2000 de edificii care necesită intervenţii. Revista L’Express publică o listă cu numai 250 de astfel de monumente care ar trebui foarte repede restaurate. Pentru fiecare caz în parte este precizată şi suma necesară.

Există un paradox în cazul ţărilor care dispun de tezaure istorice precum Franţa. Uneori restaurarea lor şi apoi întreţinerea implică sume colosale. Iată cazul catedralei Notre-Dame, vizitată anual de 13 milioane de persoane. Experţii spun că lucrările de consolidare şi restaurare necesită 150 de milioane de euro. Marele Palat (le Grand Palais) care este şi el şubrezit, necesită investiţii de 466 de milioane de euro. Statul nu poate oferi întotdeauna în regim de urgenţă sume pentru prea multe şantiere în acelaşi timp. În septembrie anul acesta, cînd vor avea loc Zilele europene ale patrimoniului, va fi lansată o loterie naţională destinată tocmai şantierelor de restaurare. Acest "loto special" ar putea aduce statului între 15 şi 20 de milioane de euro. Semnalez acest lucru în speranţa că metoda ar putea fi adoptată şi în România. 

Franţa reflectează în orice caz la o altă strategie, care a funcţionat bine în Spania. Confruntaţi cu aceeaşi problemă, de salvare urgentă a unor edificii, spaniolii au transformat numeroase palate, case princiare sau abaţii în hoteluri de "şarm". Aceste locuri prestigioase şi încărcate de istorie primesc în prezent cam un milion de vizitatori pe an.

România are şi ea probleme cu salvarea patrimoniului, poate că ar merita analizate strategiile adoptate în ţări precum Spania, Italia, Franţa… Dar mai ales ar trebui numit la cîrma acestei operaţiuni o personalitate credibilă şi respectată, care să nu fie înlocuită după doar cîteva luni, şi a cărei acţiune să se poată înscrie în timp. Patrimoniul istoric este sufletul unui popor, al unei ţări, al unor comunităţi şi regiuni. Iar un suflet care se evaporă din cauza unor paralizii administrative este sinonim cu sinuciderea.