Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Francezii în poziţie de arbitru în contextul conflictului social dintre executiv şi sindicatele feroviarilor

rsz_000_13m6x0_0.jpg

Gare de Lyon, Paris, 3 aprilie 2018, o persoana a cazut de pe peron din cauza aglomeratiei.
Gare de Lyon, Paris, 3 aprilie 2018, o persoana a cazut de pe peron din cauza aglomeratiei.
Image source: 
Credit foto: CHRISTOPHE SIMON / AFP

În Franţa sindicatele din domeniul transporturilor feroviare au anunţat că timp de trei luni vor face grevă cîte două zile  pe săptămînă. Sindicatele înţeleg să protesteze astfel împotriva unei reforme care, din punctul de vedere al guvernului, este simbolică pentru capacitatea Franţa de a se reforma.

Un fel de bătălie mediatică se dă în prezent între executiv, pe de o parte, şi sindicatele din domeniul transporturilor feroviare pe de altă parte. Iar francezii sunt invitaţi într-un fel să fie arbitri. Nu este exclus ca balanţa să încline pînă la urmă într-o parte sau alta în funcţie de modul în care vor judeca francezii această înfruntare.

Are dreptate guvernul de la Paris atunci cînd spune că transporturile feroviare franceze sunt prost organizate, că au acumulat datorii colosale şi că implică mult mai multe costuri de funcţionare decît în Germania, de exemplu? Sau au dreptate sindicatele atunci cînd spun că guvernul doreşte de fapt să pregătească Societatea Naţională a Căilor Ferate Franceze în vederea privatizării, şi că într-o bună zi dezmembrarea serviciului public va însemna preţuri mai mari plătite de cetăţeni?

În Franţa sindicatele din domeniul transporturilor feroviare au avut cam întotdeauna cîştig de cauză în contextul unor astfel de conflicte sociale, pentru că au practic puterea de a paraliza întreaga ţară.

Emmanuel Macron a avut totuşi grijă să lanseze această reformă pe etape, şi să nu abordeze problema regimului special de pensii de care beneficiază feroviarii. Unii dintre ei pot pleca la pensie la vîrsta de 52 de ani, ceea ce apare ca fiind aberant în lumea de azi.

Marele pericol în contextul acestei greve, pentru executiv, este ca şi alte categorii să se asocieze mişcării, şi sunt deja anunţate greve la Air France şi în universităţi.

Cotidianul de stînga Libération consideră că executivul a făcut mari eforturi în ultimul timp pentru a-i decredibiliza pe grevişti. De fapt, mai ales sindicatele sunt vizate, care au fost capabile în ultimii 30 de ani să ducă opt astfel de mari bătălii greviste pentru a bloca opt mari reforme. Cotidianul de dreapta Le Figaro consideră că Emmanuel Macron şi guvernul îşi joacă în mod evident credibilitatea în contextul acestei încleştări. Iar în caz că vor ceda, şi celelalte reforme preconizate se vor duce pe apa Sîmbetei. Multă lume are în minte, în Franţa, greva din 1995, cînd guvernul a cedat întrucît opinia publică a luat pînă la urmă apărarea greviştilor.

În prezent, sindicatele feroviarilor au ales o strategie nouă, greva cu intermitenţe, două zile de grevă şi trei zile normale. Se vor obişnui oare francezii cu aceste inconveniente? Sau, dimpotrivă, ideea că vor avea trei luni de dificultăţi îi va face sa sprijine mai degrabă guvernul? Pînă pe data de 28 iunie sunt deci anunţate, în ritmul evocat mai sus, 36 de zile de grevă. După o iarnă rece şi ploioasă francezii vor avea acum de înfruntat o primăvară capricioasă la nivel social.

Cotidianul Le Monde compară situaţia din Franţa cu cea din Germania la capitolul liniilor secundare. Și arată că în Germania, după ce sectorul transporturilor feroviare a fost deschis concurenţei, multe linii secundare abandonate au revenit la viaţă şi trenurile au început să circule între mici localităţi. Un model interesant, mai rămîne de văzut cine plăteşte pentru el, călătorii, comunităţile locale sau şi unii şi alţii.

749