De ce Occidentul nu intervine (încă) în Siria?

Liderul de la Kremlin şi-a pus în gardă omologul de la palatul Elysée. «Este esenţial ca să evităm orice acţiune nesăbuită şi periculoasă care ar putea avea consecinţe imprevizibile» a declarat Kremlinul în urma unei convorbiri telefonice între Putin şi Macron. Preşedintele rus a pus accentul pe realizarea unei anchete aprofundate şi obiective înainte de a profera orice acuzaţie. De partea sa, preşedinţia franceză îşi doreşte «o concertare mai intensă între Paris şi Moscova pentru a readuce pacea şi stabilitatea în Siria».

«Prioritatea este să evităm un război între SUA şi Rusia» a declarat de la sediul ONU ambasadorul rus, cerând totodată o nouă reuniune de urgenţă a Consiliului de securitate prevăzută vineri seara. Secretarul american al apărării a evocat de partea sa, în faţa Congresului de la Washington, perspectiva unor bombardamente iminente americano-franceze şi poate britanice. Totodată însă, James Mattis a declarat că «pe plan strategic, chestiune care se pune este cum putem evita o escaladă ce ar scăpa de sub control». Un fel de a exprima reticenţele administraţiei de a ataca regimul sirian, ştiut fiind că ruşii nu vor sta cu braţele încrucişate. Nu vor sta nemişcaţi întrucât ruşii au numeroşi soldaţi la faţa locului, în Siria.

Inainte de a lansa atacuri militare, Occidentalii trebuie mai întâi să se pună de acord cu privire la durata acestei riposte, amploarea ei şi care sunt ţintele de ochit. Apoi, trebuie repartizate rolurile între diverşii aliaţi, cine, ce bombardează şi în ce fel. Toate aceste pregătiri cer timp şi dialog aprofundat. Se ştie de exemplu că lansarea unor simple bombe sau rachete aşa cum au făcut-o déjà americanii acum exact un an după un precedent atac chimic sirian, nu va fi suficient pentru a-l îndupleca pe Bashar al-Assad să recidiveze după o săptămână, o lună sau şase luni. «Ca să fie cu adevărat disuasiv, un atac trebuie de această dată să-l facă pe al-Assad să sufere din punct de vedere militar. Campania actuală trebuie deci să fie susţinută» spunea recent un fost ambasador american în Siria.

In timp ce Vestul tergiversează, sirienii se pregătesc

Nu în ultimul rând, Occidentalii ar dori să obţină sprijinul altor state şi în particular din partea unora arabe din regiune, muncă de diplomaţie care cere şi ea timp. In fine, ce ar mai putea amâna riposta militară este sosirea la faţa locului, în Siria, pentru anchetă, a experţilor Organizaţiei de interzicere a armelor chimice.

In timp ce Vestul tergiversează, sirienii se pregătesc să facă faţă unor posibile atacuri. Cum acestea se vor concentra pe anumite puncte şi baze strategice, regimul de la Damasc a început déjà să-şi transfere o parte din materialul militar pe baza rusă de Hmeimim. Un obstacol suplimentar pentru administraţia americană, conştientă de riscurile unor derapaje. In plus, militarii ruşi din Siria sunt adesea integraţi trupelor locale iar principalele baze siriene sunt apărate de baterii sol-aer ruseşti S300 şi S400. A le distruge prezintă un risc major de a înregistra morţi ruşi Toate aceste detalii limitează drastic opţiunile Occidentalilor şi îndepărtează, pentru moment cel puţin, riposta militară mult-anunţată şi aşteptată de unii.