Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa: Viitoarea lege a imigraţiei discutată de deputaţi

proiectul_de_lege_a_imigratiei_este_prezentat_in_fata_deputatilor_luni_16_aprilie_2018.jpg

Proiectul de lege privind imigratia si azilul este prezentat in fata deputatilor, luni 16 aprilie
Proiectul de lege privind imigratia si azilul este prezentat in fata deputatilor, luni 16 aprilie
Image source: 
REUTERS/Gonzalo Fuentes

Un proiect calificat drept « echilibrat » de ministrul de Interne dar unanim denunţat de actorii din sector. 1.110 amendamente au fost depuse pentru discuţiile care vor avea loc în Adunarea Naţională.

Într-un interviu acordat duminică, preşedintele Emmanuel Macron susţine că Franţa se confruntă cu un fenomen migrator inedit, care va mai dura iar francezii cu venituri modeste sunt cei care trăiesc consecinţele unei imigraţii necontrolate.

Mai puţini refugiaţi şi mai mulţi expulzaţi – asta prevede în linii mari proiectul de lege supus acum dezbaterii şi organizat în 41 de articole.

Avocaţi, judecători, Curtea naţională a dreptului de azil dar şi Oficiul francez al refugiaţilor şi apatrizilor – cu toţii vorbesc despre o limitare drastică a drepturilor acordate străinilor în Franţa.

Unul dintre marile capitole se centrează pe reducerea duratei de acordare a azilului. Pentru aceasta este nevoie de o armată de funcţionari în prefecturi, acolo unde cererile de azil sunt înregistrate. Dar, în proiect nu se stipulează nicăieri modalitatea prin care pot fi aduşi mai mulţi funcţionari pentru a se ocupa de aceste dosare.

La rândul lor, funcţionarii sunt de părere că lucrează în van, la fel şi justiţia care se luptă cu persoanele care nu au documente ori cei care nu au drept de şedere în Franţa şi care reuşesec să se sustragă legii în timp ce peste 2.000  de migranţi locuiesc direct pe stradă. După ce au fost analizate cererile de azil, prefecţii decid cine trebuie să părăsească teritoriul francez. Dar, potrivit Curţii de Conturi, doar 4% dintre aceştia chiar părăsesc Franţa. Astfel că mulţi funcţionari se văd nevoiţi să analizeze chiar şi de patru ori acelaşi dosar.

În ciuda criticilor, totuşi, există şi susţinători ai legii. Un studiu realizat recent arată că 57% dintre persoanele intervievate nu sunt mulţumite cu politica dusă de guvern la capitolul străini, doar 37% sunt satisfăcuţi.

Ca să înţelegem care este situaţia în prezent, putem compara sitemul francez cu cel german în materie de imigraţie şi de azil. În prezent, Paris şi Berlin au o tendinţă similară de limitare a migraţiei. Un punct care a contat foarte mult în special în campania electorală a Angelei Merkel.

Germania a înregistrat anul trecut, 186.000 de cereri de azil, în mare parte de la sirieni.  În schimb, Franţa a primit 100.000 de cereri, cele mai multe fiind depuse de albanezi. Cei care le-au depus în Germania au o şansă mai mare să le fie acceptate, din simplul motiv că vin din partea unor sirieni.

Apoi, contează şi faptul că există diferente de sistem. În  Germania există o singură agenţie care se ocupă de refugiaţi în timp ce în Franţa sunt foarte mulţi actori care intră în joc: prefecturile, Oficiul francez pentru protecţia refugiaţilor, Oficiul francez pentru Imigraţie.

În Germania, o cerere este tratată în medie în 7 luni în timp iar în Franţa în 14 luni, după cum spune preşedintele Emmanuel Macron:

“În prezent, nu facem nicio diferenţă, găzduim femei şi bărbaţi care au cerut azilul, care sunt clandestini, care au trecut prin reţele de imigraţie şi avem şi migranţi economici. Pentru noi, toţi sunt egali şi toţi urmează aceeaşi procedură lungă. Durează 14 luni pentru a dobândi dreptul de azil în Franţa. 14 luni de precaritate, cu drepturi reduse. Angajamentul meu este de reduce acest timp la 6 luni.

Aşadar va trebui să mergem noi în întâmpinarea lor, direct acolo unde sunt ei cazaţi şi să îi ajutăm să nu mai fie nevoiţi să stea la cozi umilitoare. Pentru ei, să facem procedurile mult mai rapide.

Iar cei care nu primesc dreptul de azil trebuie trimişi cât mai repede spre ţările de origine. Franţa nu poate primi toată mizeria lumii »

În timp ce în Franţa refugiaţii şi-au pus corturile direct pe stradă, nu la fel se întâmplă şi în Germania, datorită unui sistem descentralizat. Fiecare land are obligaţia de a organiza primirea şi cazarea refugiaţilor. Diverse ong-uri sociale, religioase ori sindicate facturează, uneori cu sume astronomice, autorităţile locale. În Franţa, statul de ocupă de cazare, prin asociaţii gestionare dar, doar un viitor azilant din doi beneficiază de cazare.

La capitolul expulzărilor, Franţa a trimis în ţările de origine 15.000 de persoane în 2017, comparativ cu 27.000 expulzate de Germania.

Franţa a recurs chiar şi la reţinerea a 24.000 de persoane comparativ cu 1.200 de oameni în Germania care recurge la măsuri alternative, confiscarea paşaportului spre exemplu. Mai mult, la acest capitol, prin noua lege, guvernul francez doreşte să dubleze de la 45 la 90 de zile durata maximă de încarcerare.

Apoi, Germania are o adevărată politică de integrare. Parisul oferă azilanţilor 240 de ore de franceză comparativ cu cele 600 de ore de germană oferite de Berlin. În Franţa, cei care au depus cererea de azil, au dreptul să lucreze după nouă luni de la înregistrarea cererii în timp ce în Germania, aceştia pot lucra după doar trei luni.

Rămâne de văzut ce soluţii va găsi Franţa la toate aceste probleme, prin noua lege.

81