Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Armenia: doreşte premierul Sarkissian să rămînă la putere pe viaţă?

armenie-serge-sarkissian-manifestation-m.jpg

Erevan, manifestatii de protest împotriva premierului Sarkassian, pe 13 aprilie 2018.
Erevan, manifestatii de protest împotriva premierului Sarkassian, pe 13 aprilie 2018.
Image source: 
Credit foto: Karen Minasyan, AFP

În Armenia, de mai bine de o săptămînă au loc manifestaţii de protest împotriva fostului preşedinte Serge Sarkissian, devenit prim ministru dar cu puteri sporite. Protestatarii îl acuză pe Serge Sarkissian, care a efectuat deja două mandate în fruntea statului ca preşedinte, că vrea să rămînă la putere pe viaţă.

Joi 19 aprilie mai multe persoane au fost reţinute de poliţie la Erevan în contextul unei astfel de demonstraţii de protest organizată la îndemnul lui Nikol Pachinian, lider al opoziţiei. Miercuri seară în jur de 16 000 de persoane au manifestat la Erevan, arată agenţia France Presse. Iar Nikol Pachinian a anunţat "începutul unei revoluţii de catifea" în Armenia. El le-a mai cerut simpatizanţilor săi să recurgă de “neascultare civilă”.

In urma unei revizuiri a Constituţiei, în această fostă republică sovietică funcţia prezidenţială a devenit una protocolară, primul ministru fiind de fapt adevăratul şef în stat. Agenţia France Presse citează o declaraţie a unei manifestante care afirmă că situaţia în ţara ei este “revoluţionară”. Din alte surse se arată că mobilizarea scade în intensitate. Serge Sarkissian, fost ofiţer, considerat pro-rus, se află la putere din 2008.

Printre deciziile sale care au creat mari surpize se numără integrarea Armeniei în Uniunea vamală patronată de Rusia, după ce iniţial autorităţile de la Erevan voiseră să semneze un acord de liber schimb cu Uniunea Europeană.

Indiferent de cum va evolua situaţia în Armenia, un lucru este sigur: în tot mai multe ţări se răspîndeşte virusul autoritar şi modelul preşedintelui ales pe viaţă. Vladimir Putin, Recep Tayyip Erdogan, Xi Jinping, Viktor Orban sunt în prezent “exemplele” care fascinează în numeroase ţări, în ţări care nu au reuşit o “tranziţie” reală spre democraţie. Există “tranziţii” care sunt însă veritabile exemple de regres, iar unele dintre ele, în mod paradoxal, s-au făcut în mod “democratic”, prin alegeri libere. O dovadă probabil că şi democraţia este bolnavă pe planetă.