Proiectul european al preşedintelui Macron confruntat cu reticenţele Germaniei şi cu reformele interne

Șeful statului francez a efectuat această deplasare la Berlin pentru a relansa şantierul post-Brexit al Uniunii Europene, cu o ambiţie specială privind zona euro. Atît Emmanuel Macron cît şi Angela Merkel speră să poată propune un scenariu comun de reformă cu ocazia summit-ului european de pe 28 şi 29 iunie. Viziunea lui Emmanuel Macron poate fi rezumată într-o frază: el doreşte o uniune bancară şi crearea unui buget comun de natură să favorizeze stabilitatea şi convergenţa în cadrul zonei euro.

În Germania, însă, ori de cîte ori francezii evocă ideea de buget comun, se aprind nişte beculeţe roşii, iar apoi se aud tot felul de semnale de alarmă. De mai multe ori Parisul, sau mai bine spus ambiţiosul preşedinte Emmanuel Macron, a fost avertizat că nu va reuşi să reformeze uniunea bazîndu-se doar pe banii germani.

Noua coaliţe aflată la putere la Berlin este chiar mai prudentă decît precedenta şi în nici un caz nu acceptă ca în Germania contribuabilii să fie solicitaţi la eforturi suplimentare pentru reuşita unui proiect mai degrabă francez decît franco-german. În cotidianul Libération, editorialistul Alain Duhamel notează următoarele: “Preşedintele Macron doreşte să transforme Franţa şi Europa. În primul caz, el dispune de atuuri serioase. În al doilea caz nu dispune decît de renumele său.”

În materie de imagine, se poate spune că Emmanuel Macron cîştigă în fiecare zi cîte un punct pozitiv, ceea ce are o reverberaţie europeană. El este extrem de activ pe plan intern şi extern.

În Franţa el a deschis numeroase şantiere în materie de reforme, nu se teme să acorde interviuri celor mai ireverenţioşi jurnalişti şi se deplasează pe teren în zonele sensibile, chiar cu riscul de a fi huiduit. Pe plan internaţional este un apărător al construcţiei europene şi al valorilor născute în Europa, ceea ce se va vedea probabil şi la începutul săptămînii viitoare cînd este aşteptat la Washington.

Mai rămîn însă de analizat rezultatele. În materie de sănătate economică, Franţa începe să fie ceva mai bine. Iar Emmanuel Macron ţine să sublinieze acest lucru, să le repete francezilor, "atenţie, lucrurile nu stau chiar atît de rău cum ne place nouă să credem că sunt". Pentru a fi însă total credibil în Europa, lui Emmanuel Macron trebuie să-i reuşească mai multe reforme la el acasă, începînd cu cea legată de transporturile feroviare. În prezent sindicatul CGT, poate cel mai anarhic dintre toate ca inspiraţie marxistă, încearcă să coaguleze toate categoriile de nemulţumiţi penru a bloca total programul de reforme al preşedintelui.

Joi 19 aprilie, de exemplu, CGT a lansat un apel la mobilizare generală, încercînd să-i aducă şi pe studenţi în "focul luptei" (probabil cu gîndul că în primăvara aceasta se împlinesc 50 de ani de la revoltele studenţeşti din 1968). Dar diversele forţe contestatare rămîn divizate. Pe 5 mai, de exemplu, formaţiunea "Franţa nesupusă" organizează o manifestaţie anti-Macron, dar comuniştii nu vor veni întrucît nu le place să fie comandaţi de Jean-Luc Mélenchon.

În Franţa reformele nu trec uşor, iar atunci cînd se produc intervin cu zece sau cu cincisprezece ani mai tîrziu decît în Germania, Olanda, Spania sau chiar Italia. Nici o altă ţară europeană nu poate însă juca rolul de partener privilegiat al Germaniei pentru a relansa Uniunea Europeană. Într-un fel Franţa este obligată să se reformeze pentru a deveni credibilă în ochii Germaniei, prima economie a Europei şi principalul motor al reconstrucţiei post-Brexit.