O carte despre "complicii” occidentali ai comunismului

O imensă sursă de oxigen reprezintă, pentru toate minţile doritoare să înţeleagă secolul al XX-lea, aceste trei volume masive scrise de Thierry Wolton. Primul se intitulează "Călăii" şi a apărut în 2015. Al doilea se intitulează "Victimile" şi a apărut în 2017. Al treilea, care a ieşit în librării la începutul acestui an, este susceptibil să provoace şi mai multe polemici decît primele două întrucît se intitulează  "Complicii". Ori, Thierry Wolton demonstrează că în Franţa s-au aflat cei mulţi "complici" ai crimelor comuniste: este vorba de intelectuali care n-au ştiut sau n-au vrut să vadă natura totalitară a comunismului şi imensele suferinţe pe care le-a provocat. 

Thierry Wolton face parte dintre acei intelectuali francezi care au avut curiozitatea de a călători, cu luciditate, dincolo de "cortina de fier" pentru a vedea la faţa locului cum evolua "construcţia comunismului" şi formarea "omului nou". El s-a întîlnit în acei ani, adică înainte de 1989, cu dizidenţi precum Vaclav Havel, Adam Michnik sau Andrei Saharov.

Pentru acest al treilea volum dedicat istoriei mondiale a comunismului Thierry Wolton a primit, pe 10 aprilie, premiul “Aujourd’hui” (una dintre recompensele literarere cele mai substanţiale ca aspect financiar - 45 000 de euro).

Să revenim însă la "complicii comunismului". Într-un interviu acordat revistei le Point Thierry Wolton explică mecanismul prin care mulţi intelectuali francezi s-au lăsat "orbiţi" de retorica comunistă în general şi de cea stalinistă în special: "Pentru a înţelege trebuie să ne amintim că numeroşi intelectuali au continuat, la fel ca 99 la sută dintre francezi, să trăiască relativ liniştiţi sub ocupaţia nazistă. Ei au continuat să publice, să se strecoare pe sub furcile caudine ale cenzurii. Iar după Eliberare s-au simţit dintr-o dată destul de vinovaţi. Ei au vrut deci să-şi spele într-un fel păcatele şi au sărit în primul tren care a venit spre ei, cel al comunismului învingător."

Acest al treilea volum al trilogiei semnate de Thierry Wolton este o magistrală frescă a orbirii generale pe care a provocat-o pe întreaga planetă ideologia comunistă. Revista Le Point citează acest slogan deseori utilizat în Franţa, în anii 60 şi 70: era preferabil atunci, spuneau oamenii de stînga, să nu ai dreptate alături de Jean-Paul Sartre decît să ai dreptate alături de Raymond Aron, primul fiind un simpatizant comunist iar al doilea un critic lucid al comunismului. Timpul i-a dat însă dreptate lui Raymond Araon, ale cărui analize sunt încă valabile, în timp ce steaua lui Sartre s-a cam stins.

In interviul acordat revistei Le Point, Thierry Wolton evocă figura unuia dintre intelectalii francezi cei ma complezenţi faţă de Stalin şi faţă de comunism: poetul Louis Aragon. Prin supuşenia pe care a arătat-o faţă de Moscova, Louis Aragon a acceptat comiterea multor crime. Lui Aragon, însă, arată Thierry Wolton, i se iartă aceste “păcate”, în timp ce unor scriitori care au fost în tinereţea lor fascinaţi de nazism, precum Louis-Ferdinand Céline sau Cioran, nu li se iartă nimic. “Dumneavoastă puneţi pe acelaşi plan angajamentul lui Aragon şi cel al lui Cioran” – spune reporterul. “Pentru a demonstra că există două unităţi de măsură, una pentru cei care erau apropiaţi de nazişti şi alta pentru cei care erau apropiaţi de comunişti. Primilor nu li se iartă absolut nimic în timp ce ceilalţi sunt iertaţi" – răspunde Thierry Wolton.

Eseistul francez avertizează că alte forme de “orbire” riscă să apară în prezent, cum este cea legată de islamism, sau de aşa-zisul socialism promovat de Hugo Chavez în Venezuela. “Intelectualii se vor lăsa întotdeauna seduşi de ceea ce vorbeşte spiritului, acest fapt ţine de natura lor. Ei vor continua deci să se lase orbiţi de modele şi de doctrine. Si deseori, din păcate, vor refuza să deschidă ochii, să iasă din orbire" mai spune Thierry Wolton. Un mesaj care ar trebui auzit de urgenţă, în toată Europa, în partea ei estică dar şi în partea vestică unde vechile “orbiri” nu au fost încă total asumate şi recunoscute.