Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Iniţiative franceze în vederea "salvării" acordului nuclear cu Iranul

rsz_000_sj9gk_0.jpg

Presedintele francez Emmanuel Macron si presedintele iranian Hassan Rohani, 18 septembrie 2017, la New York la sediul ONU
Presedintele francez Emmanuel Macron si presedintele iranian Hassan Rohani, 18 septembrie 2017, la New York la sediul ONU
Image source: 
Credit foto: LUDOVIC MARIN / AFP

Preşedintele francez Emmanuel Macron încearcă, prin multiple iniţiative diplomatice, să "salveze" acordul semnat în 2015 de comunitatea internaţională cu Iranul, în vederea sistării programului nuclear al ayatolahilor. Un scenariu propus de Paris este "extinderea acordului", altfel spus negocierea unor noi prevederi în perspectiva anilor 2025-2030, cînd unele clauze legate de activităţile nucleare ale Iranului vor expira. În paralel, însă, Washington-ul continuă să denunţe acest acord, de exemplu prin vocea lui Mike Pompeo, şeful diplomatiei americane, aflat într-un turneu diplomatic în Orientul Mijlociu.

Emmanuel Macron este, în această perioadă, purtătorul de cuvînt al raţiunii în contextul deja extrem de complicat al războiului din Siria şi al unor mari tensiuni internaţionale. Duminică 29 aprilie şeful statului francez a avut o conversaţie, prin telefon, cu omologul său iranian Hassan Rohani, căruia i-a expus viziunea sa în privinţa viitoarelor relaţii dintre comunitatea internaţională şi Iran.

Emmanuel Macron propune de fapt un scenariu susceptibil să mulţumească oarecum pe toată lumea, şi din care nimeni să nu iasă cu orgoliul rănit. Actualul acord cu Iranul, pe care şi-au pus semnătura Franţa, Statele Unite, Marea Britanie, Rusia, China şi Germania, ar urma să devină doar un "pilon" dintr-o mai vastă arhitectură securitară. Alţi trei astfel de "piloni" ar urma să fie negociaţi, astfel încît occidentalii, dar mai ales Israelul şi Arabia Saudită să nu aibă temeri că Iranul ar putea deveni principala putere hegemonică din regiune. Pentru unele ţări din regiune, în special Israel, programul balistic iranian este considerat la fel de periculos ca şi cel nuclear.

Pentru moment însă Hassan Rohani a spus "nu". Acordul semnat în 2015 “nu este în nici un fel negociabil”, Iranul nu va accepta "nici un fel de alte restricţii dincolo de angajamentele deja asumate" a subliniat preşedintele iranian. Teheranul denunţă de altfel şi acuzaţiile repetate în virtutea cărora Iranul ar încerca să controleze întreaga regiune a Orientului Mijlociu. Șeful diplomaţiei americane, Mark Pompeo, aflat la sfîrşitul săptămînii trecute la Ryad şi la Tel Aviv, a reafirmat însă că “Iranul este cel mai mare sponsor al terorismului din întreaga lume”.

Prin vocea lui Mark Pompeo se exprimă linia “dură” a politicii americane în regiune, notează Agenţia France Presse. Agenţie care reia şi o declaraţie a premierului israelian Benjamin Netanyahu: “Iranul doreşte să înghită o ţară după alta. Teheranul trebuie stopat, proiectul său de bombă nucleară trebuie stopat, agresiunea sa trebuie stopată”.

Ideal ar fi ca toate ambiţiile hegemonice din regiune să fie însă stopate în acelaşi timp. Pentru că o focalizare occidentală numai pe Iran riscă să provoace şi mai multe drame umane. Arabia Saudită şi Iranul sunt deja în război indirect, întrucît sprijină forţe opuse în Yemen şi în Siria. În cazul în care americanii ar ieşi în mod unilateral din acordul cu Iranul, regimul de la Teheran nu va rămîne fără aliaţi, el se va apropia şi mai mult de Rusia şi de China.

Donald Trump va anunţa pe 12 mai care va fi noua sa poziţie. În cazul în care denunţă acordul semnat de predecesorul său, Barack Obama, cu Iranul, există riscul ca un întreg eşafodaj al credibilităţii americane să se prăbuşească. Iar prima concluzie pe care o va trage Kim Jong Un în Coreea de Nord, de exemplu, este că negocierile cu America nu au sens decît dacă se duc de la egal la egal, adică fiecare cu bomba nucleară în posesia sa.

Iranul refuză modificarea acordului din 2015 şi din alt motiv: beneficiile economice ale acestei înţelegeri nu par să fie la înălţimea aşteptărilor. O linie "dură" există şi la Teheran, care consideră că ţara a făcut prea multe concesii fără să fi obţinut suficiente avantaje. Iar bomba atomică le apare multor lideri iranieni ca fiind singura garanţie pentru supravieţuirea regimului, dacă nu chiar şi pentru menţinerea suveranităţii Iranului.

Această periculoasă doctrină este împărtăşită însă şi de alte capitale ale lumii arabe şi musulmane. Pentru ele,  bomba atomică devine unica metodă de a impune respect într-o lume plină de inamici reali sau potenţiali.

708