Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Săptămână socială agitată în Franţa

sncf.jpg

Adunare generalà a sindicalistilor de la càile ferate, gara din Lyon, 3 aprilie 2018
Adunare generalà a sindicalistilor de la càile ferate, gara din Lyon, 3 aprilie 2018
Image source: 
Jeff Pachoud/AFP

Se împlineşte în curând un an de când Emmanuel Macron a fost ales preşedinte al Franţei. Prima aniversare a tânărului şef de stat va fi însă marcată mai mult în stradă. O serie de manifestaţii şi greve, lansate de sindicate şoi de stânga radicală, sunt prevăzute în aceste zile.

Sindicatele şi opoziţia – mai ales cea de stânga – îi pregătesc o săptămână agitată lui Emmanuel Macron. Si nu ca să-i ureze la mulţi ani preşedintelui ales aproape acum un an, ci ca să-i prezinte lista de nemulţumiri şi revendicări. Intâi mai, zi naţională şi tradiţională de manifestaţii pentru sindicate. Urmează pe 3 mai o nouă zi de grevă la căile ferate dar şi la Air France. Pe 5 mai e programată manifestaţia «anti-Macron» organizată de Franţa nesupusă, mişcarea stângistului Jean-Luc Mélenchon.

In ciuda acestei ambianţe electrice pe plan social, Palatul Elysée temporizează, ba chiar vine cu contra-exemple. Astfel, purtătorul de cuvânt al preşedinţiei semnala faptul că reforma căilor ferate a fost salutată …peste hotare, mai exact în SUA cu ocazia recentei vizite efectuate acolo de Emmanuel Macron.

Un preşedinte care dealtfel nu se va afla în aceste zile de proteste în Franţa ci foarte departe de graniţele Hexagonului. Mai întâi în Australia şi apoi în Noua-Caledonie. De partea sa, cabinetul premierului Edouard Philippe spune că urmăreşte manifestaţiile dar le găseşte «tradiţionale», cu alte cuvinte, deloc de speriat. Seful guvernului va sta de vorbă cu sindicatele feroviarilor de abia lunea viitoare, pe 7 mai, aşa cum era prevăzut iniţial. «Ca să arate opiniei publice că nu se teme de contestaţie, şedinţa de guvern din această săptămână are loc în provincie unde premierul se va întâlni cu agricultori, antreprenori şi aleşi locali» notează ziarul conservator Le Figaro.

Rămâne de văzut dacă se va concretiza în aceste zile mult evocata «convergenţă a luptelor», cu alte cuvinte mobilizarea masivă a mai multor sectoare de activitate. Franţa nesupusă a lui Mélenchon visează să se alăture sindicaliştilor dar e puţin probabil ca revendicările corporatiste să se potrivească cu cele politice.

Problema este că puţini sunt cei care întrevăd capătul tunelului, cum se vor încheia conflictele de la SNCF şi de la Air France. Ceferiştii organizează a 7 secvenţă a seriei de greve programate până la sfârşitul lui iunie iar piloţii de avioane sunt acum la a 13-a zi de grevă. Pentru primii, guvernul pare să nu cedeze deloc iar pentru cei din urmă, direcţia Air France a lansat un referendum intern privind revendicările piloţilor. Rezultatele acestei consultări interne, fără nicio valoare legală, vor fi anunţate vineri şi e greu de imaginat că ele vor pune capăt revendicărilor.

De partea sa, executivul de la Paris poate conta pe doi factori favorabili în această săptămână socială agitată. Pe de o parte, greva de la căile ferate – cea mai penalizantă pentru utilizatori – este tot mai puţin urmată de angajaţi. Cu alte cuvinte, trenurile sunt paralizate de la o zi de grevă la alta tot mai puţin. Pe de altă parte, guvernul şi preşedintele beneficiază mai departe de sprijinul opiniei publice. O majoritate de francezi consideră greva ceferiştilor «nejustificată» şi îşi doreşte ca guvernul să nu cedeze revendicărilor sindicale, cu alte cuvinte, să ducă la bun sfârşit reforma SNCF, aşa cum a fost ea anunţată la început.

Săptămână socială agitată în Franţa
917