Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Festivalul internaţional MITEM de la Budapesta sub semnul deschiderii

mitem_sajtoanyag_2018.jpg

Image source: 
Credit foto: Teatrul National Budapesta

Între 10 şi 29 aprilie s-a desfăşurat la Teatrul Naţional de la Budapesta cea de-a cincea ediţie a unui festival internaţional de teatru pus sub semnul deschiderii şi al dialogului cultural. La actuala ediţie au fost programate 26 de spectacole reprezentînd 14 ţări, printre care România şi lumea francofonă.

Linia de tramvai numărul 2 care traversează Budapesta pe malul stîng la Dunării este considerată ca fiind una dintre cele mai frumoase din Europa. Turiştii ştiu acest lucru şi nu ratează o plimbare cu acest tramvai din care pot admira numeroase monumente, plus spectacolul fabulos al Dunării, şi care îi duce şi pînă la noul Teatru Naţional.

La noua clădire a Teatrului Naţional, inaugurată în 2002, se poate ajunge însă şi cu pasul, deşi ea a fost construită iniţial oarecum înafara zonei istorice, tocmai pentru a crea un nou plămîn cultural al Budapestei. Pariul a fost cîştigat de autorităţi şi de artiştii maghiari, ceea ce s-a văzut şi la actuala ediţie a festivalului. Publicul s-a deplasat masiv la spectacolele venite din diverse ţări: Germania, Polonia, Rusia, Ucraina, Estonia, Croaţia, Slovenia, Serbia, Belgia, Italia, India…

Organizatorii festivalului au optat pentru un citat din Sofocle pentru a-şi defini demersul cultural: "Am venit pe lume ca să împart dragoste şi nu ură". Citind aceste cuvinte, discutînd cu Attila Vidnyánszky, directorul instituţiei, şi cu principalul programator, Edit Kulcsár, mi-am spus că există un fel de continuitate în ce priveşte misiunea teatrului de la Sofocle pînă astăzi. Acolo unde oamenii politici construiesc frontiere şi ziduri, artiştii vin să instaleze poduri şi pasarele. Acolo unde apar diviziuni şi rivalităţi, teatrul aduce dialog şi emoţie împărtăşită. Iar ori de cîte ori doctrinele şi gîndirea instituţională încep să devină toxice, aceşti perturbatori de normalitate care sunt scriitorii, regizorii şi actorii stimulează imaginaţia şi dau sens relaţiilor dintre oameni, comunităţi, naţiuni.

La Budapesta, în luna aprilie, în programul festivalului au mai figurat un spectacol din Liban şi unul din Tunisia, o companie sirană care şi-a găsit refugiu în Germania şi un regizor irakian care lucrează în Belgia. După fiecare spectacol publicul a fost invitat să discute cu artiştii respectivi, străinii beneficiind de traducere, în engleză, la cască. M-a impresionat afectiv şi intelectual o dezbatere în care Balcanii erau prezenţi din plin, cu toate durerile şi dramele lor istorice: Teatrul maghiar de la Novi Sad, din Serbia, a sosit la Budapesta cu o piesă a dramaturgului sîrb Danilo Kiš montată de regizorul macedonean Aleksandar Popovksi.

Există o limbă comună care a creat ramificaţii solide în Europa: este limba teatrului şi a constelaţiei de festivaluri de teatru. Din 2014 încoace Teatrul Naţional din Budapesta a găzduit, în cursul celor 5 ediţii ale manifestării sale, o sută de companii provenind din 32 de ţări. Toate aceste pelerinaje sunt puse sub semnul “deschiderii” explică Attila Vidnyánszky în caietul program al actualei ediţii a festivalului.

M-am plimbat cu multă încîntare în jurul noii clădiri a Teatrului Naţional din capitala Ungariei, un spaţiu “deschis” spre Dunărea albastră, înconjurat de arbori, peluze, statui, jocuri de apă şi un “Turn Babel” pe care urcă turiştii şi în jurul căruia se joacă copiii. Clădirea teatrului are forma unui vapor orientat spre apă, gata să se lanseze într-o călătorie pe Dunăre, al doilea fluviu ca mărime în Europa. Frumos simbol a ceea ce este teatrul: loc de creativitate şi de întîlnire a diferenţelor, de complicitate culturală, de călătorie emoţională în spaţiu şi în timp. Europa noastră destul de încercată în unitatea ei în aceşti ultimi ani ar trebui să se lase mai mult irigată de aspiraţiile oamenilor de cultură şi ale artiştilor pentru reveni pe linia de plutire…

 

 

 

Festivalul internaţional MITEM de la Budapesta sub semnul deschiderii