Slogane în Franţa de 1 Mai: "Nimic nu s-a terminat, totul începe”

Am vizitat post factum, ca să spun aşa, împreună cu alţi mulţi parizieni, zona din jurul Gării Austerlitz, pe malul stîng al Senei, unde au avut loc înfruntările cu poliţia. Ceea ce am văzut mi-a lăsat un gust amar, cu atît mai mult cu cît locul îmi este extrem de familiar, de acolo iau zilnic trenul regional spre sediul RFI-ului.

Agresorii au atacat, ca de obicei, în primul rînd aşa-numitele "simboluri ale capitalismului". In faţa unui concesionar Renault două maşini fuseseră incendiate şi deveniseră nişte carcase negre. Un restaurant McDonald’s era devastat şi se vedea bine că focalizase un fel de furie amplificată. Mai multe staţii de autobuz erau distruse, zeci de pubele incendiate, bulevardul (Boulevard de l’Hôpital) era presărat cu foste proiectile…

Mi-au atras atenţia însă şi numeroasele sloganuri apărute ca din senin mai peste tot, pe faţade, vitrine, chiar şi pe caldarîm. Iată doar cîteva astfel de slogane pe care le-am şi fotografiat. Pe faţada unei bănci fuseseră lipite mai multe afişe cu textul următor: "Macron, Franţa nu este de vînzare." Pe mai multe cutii poştale fuseseră desenate secera şi ciocanul, iar deasupra se putea citi: "Nimic nu s-a terminat, totul începe”. Iată şi alte slogane notate în vrac: "Abracadabra, nous revoilà" (Abracadabra iată-ne din nou), "L’amour gagne toujours" (Dragostea cîştigă întotdeauna), "Agir en primitif prevoir en stratège" (Acţiune primitivă, viziune strategică), "Si nous sommes obscurs c’est pour mieux voir les étoiles" (Dacă suntem obscuri este pentru că vrem să vedem mai bine stelele), "Mai 68 is back"…

Nu este pentru prima dată cînd, în Franţa, o sărbătoare populară şi o manifestaţie sunt eclipsate în mesajul lor de acţiuni extremiste. În materie de sloganuri, inventivitatea, ca şi naivitatea, sunt redutabile în Franţa. Mai neliniştitor este însă faptul că 1200 de ultra-radicali de stînga, mulţi dintre ei anarhiştii, unii doar anti-capitalişti, s-au putut organiza într-un timp record pentru a face un fel de demonstraţie de forţă. Ei au reuşit să eclipseze, cum spuneam, mesajul mobilizării sindicale, şi el însă anti-capitalist.

"Toţi împreună. Rezistenţă." Iată ce strigau manifestanţii paşnici, cei mai mulţi mobilizaţi de sindicatul comunist CGT. Un sindicat care le cere francezilor să intre "în rezistenţă" faţă de reformele preconizate de Emmanuel Macron, faţă de capitalism, faţă de modelul ultra-liberal pe care îl consideră promovat de Bruxelles.

"Oare cui serveşte crima?" se întreba, făcînd aluzie la romanele poliţiste, după manifestaţiile de ieri, Olivier Faure, noul lider al socialiştilor francezi. El dă de înţeles de fapt că executivul este cel care iese "cîştigător" din înfruntarea mediatică de pe întîi mai. Si aceasta pentru că la destinatar, deci în ochii opiniei publice, au ajuns în primul rînd imaginile violente şi nu mesajul mobilizării sindicale. În special feroviarii, care încearcă să blocheze o reformă a Societăţii Naţionale a Căilor Ferate, par să fie în pierdere de viteză acum. Iar Emmanuel Macron s-ar putea să intre curînd în istorie ca fiind primul preşedinte post-belic care a reuşit să reformeze acest sector.