Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Armenia: revoltă populară împotriva confiscării puterii de un clan politic

000_14g25h_0.jpg

Liderul opozitiei armene, Nikol Pachinyan, la Erevan pe 30 aprilie 2018.
Liderul opozitiei armene, Nikol Pachinyan, la Erevan pe 30 aprilie 2018.
Image source: 
Credit foto: Vano Shlamov / AFP

O veritabilă "revoluţie de catifea" este pe cale să se producă în Armenia, unde mobilizarea populară obligă partidul la putere să negocieze cu şeful opoziţiei, Nikol Pachinyan. Miercuri 2 mai, la îndemnul lui Pachinyan, armenii au reuşit să "paralizeze" total administraţia şi viaţa publică, un avertisment care pare să fi ajuns la destinatar. Pe data de opt mai deputaţii de la Erevan urmează să aleagă un nou prim ministru, iar în caz de eşec Parlamentul va fi dizolvat urmînd să fie organizate alegeri anticipate.

"Puterea a înţeles că nu poate face nimic în faţa acţiunii hotărîte a poporului. Iar operaţiunea de paralizare a Armeniei, perfect condusă şi pusă în practică, a fost un triumf. În istoria revoluţiilor ceea ce s-a întîmplat în Armenia este excepţional!” Aceste cuvinte, reluate de cotidianul Le Monde, îi aparţin unui politolog armean, Hayk Martirosian. Si alţi observatori sunt de acord cu afirmaţiile sale. Campania de “neascultare civică” s-a derulat fără incidente şi cu un extraordinar impact mediatic în Armenia şi chiar peste hotare. Populaţia a reuşit să paralizeze nu numai capitala, ci şi alte localităţi ale ţării. Metrouri, gări, şosele, şcoli, centre comerciale, au fost blocate. Plină se semnificaţii este boicotarea unor magazine aparţinînd unor oligarhi, sau familiei Sarkissian.

Reamintim că mişcările de protest au început după ce Serge Sarkissian, adept al unui "model putinian", a încercat să se perenizeze la putere în calitate de prim ministru deşi efectuase deja două mandate de preşedinte în fruntea ţării.

Pe o scară mai largă, geopolitică, precum şi în numele democraţiei şi al idealului de cilizaţie, ceea ce au reuşit pînă acum armenii mi se pare absolut exemplar. Armenia, fostă republică sovietică devenită independentă în 1991, demonstrează într-un fel că "modelul" autoritar care a început să se impună de o vreme în unele regiuni nu este o fatalitate. China, Rusia, Turcia, sunt principalele exemple de autocraţii în care respectivii lideri, Xi Jinping, Vladimir Putin, Recepp Tayyip Erdogan, au manevrat astfel încît să-şi asigure puterea pe viaţă.

Model periculos pentru democraţie în general, dar mai ales pentru ţările care au adoptat democraţia recent. Armenia, prin revolta ei paşnică, dar mai ales prin voinţa clar exprimată a populaţiei, respinge ceea ce părea o… tendinţă. Serge Sarkissian a încercat de fapt să aplice în ţara sa scenariul posturilor interşanjabile adoptat timp de cîţiva ani de Moscova, cînd Vladimir Putin şi Dmitri Medvedev ba deveneau preşedinţi, ba prim-miniştri.

Un specialist care se exprimă în Le Point, Marc Nexon, subliniază însă că actuala criză politică din Armenia nu are nici un punct comun cu revoluţia din Georgia sau cu cea din Ucraina. În Armenia nu se înfruntă o tabără pro-occidentală cu una pro-rusă. De altfel Nikol Pachinyan nu pune în cauză nici alianţa cu Rusia şi nici participarea Armeniei la uniunea economică creată de Putin. Mulţi armeni sunt bucuroşi să poată lucra în Rusia, iar Moscova sprijină Armenia în conflictul ei cu Azerbaidjanul, pentru regiunea Nagorno-Karabah. Mişcarea populară care l-a desemnat ca lider pe fostul jurnalist Nikol Pachinyan pur şi simplu nu mai poate suporta corupţia clasei politice, abuzurile şi manevrele unui clan politic, creşterea şomajului şi lipsa de perspectivă pentru tineri. 

Vom vedea ce se va întîmpla pe 8 mai, şi dacă nu cumva, partidul de guvernămînt, pentru moment surprins de amploarea constestaţiilor, nu va trece la un fel de contra-atac. Partidul Republican dispune de multe resurse financiare şi umane, nu va ceda cu una cu două, şi este chiar capabil, printr-o schimbare de retorică, să cîştige şi eventualele alegeri anticipate.

 

 

1275