Emmanuel Macron: bilanţul primului an de guvernare

Analiştii sunt unanimi în a-i recunoaşte lui Emmanuel Macron un activism intens pe plan extern. Scopul urmărit este simplu şi afişat, acela de a reda Franţei un loc de frunte şi de influenţă în politica internaţională.

Spre deosebire de predecesorii săi Nicolas Sarkozy şi François Hollande, ambiţiosul şi tânărul lider de la Paris aplică ceea ce agenţia Reuters descrie drept o doctrină "gaullo-mitterrandistă", inspirată deci atât de la generalul de Gaulle cât şi de la socialistul Mitterrand. Rezultatul este o politică externă mai puţin ideologică şi mai universalistă ca niciodată. "Vreau să vorbesc cu toată lumea" are dealtfel obiceiul să spună Macron.

Sloganul "France is back" lansat de Macron la începutul mandatului său s-a potrivit cum nu se poate mai bine într-un context dificil pe plan intern, atât pentru cancelara germană Angela Merkel cât şi pentru lidera guvernului de la Londra, Theresa May, confruntată cu Brexitul.

Într-o scenografie demnă de reamintit - palatul Versailles, numai pentru ei doi - Emmanuel Macron a încercat o apropiere de rusul Vladimir Putin de cum a ajuns în fruntea statului. Un preşedinte rus care, să nu uităm, îşi arătase simpatia față de conservatorul François Fillon şi extremista de dreapta Marine Le Pen, principalii adversari ai lui Macron. Siria, Ucraina, Cecenia - nimic nu a lipsit de pe agenda acelei întâlniri. Cu toate acestea, liderul de la Kremlin nu s-a lăsat impresionat, în particular în conflictul sirian unde controlează mai departe situaţia.

"Bromance" între Macron şi Trump

Diplomaţia "loviturilor de imagine" cum o descrie un analist francez, a continuat - şi culminat - în relaţia preşedintelui francez cu omologul său american. A fost mai întâi acea strângere de mână virilă cu Donald Trump în marginea summitului Nato de la Bruxelles de anul trecut. Apoi s-a legat treptat o relaţie paradoxală între cei doi, un amestec de amiciţie presărată cu puneri la punct - din partea lui Macron - privind multilateralismul. Primirea făcută la Casa albă de Trump omologului său parizian şi noua "bromance", cum a fost botezată relaţia dintre cei doi, a făcut actualitatea nu demult. În dosarul climateric, în cel al liberului-schimb şi în spinoasa chestiune nucleară iraniană, tentativele lui Macron s-au soldat însă cu tot atâtea eşecuri.

În Siria, Emmanuel Macron a fost foarte activ şi inflexibil, lansând, spre deosebire de predecesorul său Hollande, un atac aerian alături de americani şi britanici, contra poziţiilor regimului de la Damasc. Urmarea se anunţă însă incertă, liderul francez sperând totuşi să-l asocieze pe Putin la relansarea procesului politic.

În Europa, tradiţionalul motor franco-german a fost un timp la ralenti din cauza agendei electorale interne din Germania. Astăzi, relansarea construcţiei europene şi în particular cooperarea în domeniul apărării este cap de listă pe agenda franco-germană. Germanii au fost dealtfel foarte repede seduşi de şeful statului francez pe care l-au văzut ca o "salvare" după victoria sa împotriva extremistei de dreapta Le Pen. Semn că imaginea Franţei s-a schimbat pe bătrânul continent odată cu sosirea la palatul Elysée a lui Emmanuel Macron, revista Time publica pe coperta sa, la nici 6 luni după alegerea lui Macron, portretul preşedintelui sub titlul "Viitorul lider al Europei".

Nu trebuie apoi uitate, dintre iniţiativele preşedintelui Macron, cea referitoare la francofonie. De când a fost ales, liderul de la Paris s-a angajat profund în această direcţie. Diversele anunţuri şi declaraţii au culminat în martie anul acesta cu un mare discurs privind politica francofonă.

Reforme multe, rapide dar prea puţin explicate

Pe plan intern, bilanţul macronist este ceva mai concret, mai consistent dar şi mai combătut de adversarii săi. Odată cu primul buget al mandatului noului preşedinte, s-a suprimat impozitul pe avere. O măsură denunţată de stânga care o consideră favorabilă bogaţilor. O altă reformă repede adoptată a fost cea privind combaterea terorismului. Și ea a fost criticată, atât de dreapta şi extrema dreaptă care o consideră prea laxistă, cât şi de stânga care se teme de o derivă autoritară. Criticat este şi proiectul de lege - deocamdată adoptat doar de deputaţi - privind azilul şi imigraţia. Reforma codului muncii s-a făcut déjà de anul trecut dar numai graţie ordonanţelor. Modificarea statutlul feroviarilor este încă în discuţie şi provoacă o serie de greve în lanţ la căile ferate franceze. Blocate şi agitate sunt şi unele universităţi din Hexagon, o parte dintre studenţi fiind ostili noilor regulile de intrare la facultate.

De notat, în încheiere, că un an după alegerea sa, Emmanuel Macron rezistă totuşi în faţa opiniei publice. Uzura puterii îl afectează în orice caz mai puţin decât pe predecesorii săi. Potrivit unei anchete realizate de institutul Ipsos-Sopra Steria pentru ziarul Le Monde, 45% dintre persoanele interogate estimează că acţiunea preşedintelui este una pozitivă. Macron îşi păstrează soclul politic, majoritatea celor care l-au votat îl sprijină şi azi. Majoritatea francezilor sunt de părere că acţiunea executivul merge în direcţia bună în materie de politică externă, de susţinere a întreprinderilor şi de combatere a terorismului. Doar în trei domenii părerile sunt mai împărţite, dacă nu chiar negative: lipsa de securitate, educaţia şi şomajul. În fine, Emmanuel Macron este privit de o jumătate dintre compatrioţii săi drept un preşedinte reformator. Metoda de guvernare - prea rapidă, prea multe reforme şi prea puţine explicaţii - suscită totuşi unele rezerve printre francezi.