Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Emmanuel Macron: portret şi bilanţ după un an la Elysée

macron_arrives.jpg

Emmanuel Macron la Palatul Elysée pentru investitura în mai 2017
Emmanuel Macron la Palatul Elysée pentru investitura în mai 2017
Image source: 
Credit foto: RFI/Pierre René-Worms

În urmă cu un an, mai precis pe 7 mai 2017, Emmanuel Macron era ales şef al statului în Franţa, candidat al unei mişcări centriste creată de el şi în urma unei campanii pusă sub semnul unei înnoiri generaţionale şi al unor reforme mai mult decît necesare. Mediile de informare franceze ne propun în aceste zile un bilanţ al primului an petrecut de Emmanuel Macron la Palatul Elysée, într-un context de contestaţii sociale care nu par să-l intimideze însă pe tînărul preşedinte francez. El avea, reamintim, 39 de ani la ora la care era ales.

“Reformist”, “voluntarist”, plin de ambiţii internaţionale, omul care a readus Franţa în prim-planul diplomaţiei şi al iniţiativelor, un veritabil “miracol” pentru Hexagonul incapabil să se reformeze, singurul responsabil european capabil să abordeze chestiuni de fond şi cu Putin, şi cu Trump, şi cu Tayyip Recep Erdogan şi cu preşedintele egiptean Al Sissi… Iată doar cîteva dintre elogiile care i se aduc lui Emmanuel Macron.

În materie de reproşuri lista cred că este însă mai lungă. Revista L’Obs îi dedică un întreg dosar plasînd pe copertă o fotografie în alb negru a lui Macron din care mai, mai că ne vine să credem că preşedintele Franţei este un periculos autocrat. Iar cotidianul Libération îşi exprimă clar dezamăgirea că Emmanuel Macron, care şi-a început cariera în rîndurile stîngii, a devenit acum un “preşedinte de dreapta”. Aproape tot ceea ce se spune deci despre Emmanuel Macron este marcat de poziţionare politică.

Recent, unii studenţi aflaţi în grevă la Paris, care se opun unei reforme universitare lansată de executiv, denunţau, citez, "dictatura macroniană”. De altfel multe voci din rîndurile stîngii îl acuză că tot ce decide decide singur, fără să ţină seama de părerea echipei sale.

Cînd opiniile sunt atît de politizate este de fapt greu să avem o privire obiectivă asupra acestui prim an de mandat “macronian”. Cotidianul Le Monde se vrea mai echilibrat şi încearcă un bilanţ scrutînd punct cu punct reformele preconizate de Emmanuel Macron la ora la care era candidat. In total candidatul de atunci la prezidenţiale anunţase 85 de reforme ambiţioase. Astăzi, arată Le Monde, 8 sunt realizate, 45 în curs de realizare, 6 parţial realizate, 24 într-o fază incertă şi 2 abandoante. Cifrele îi sunt deci favorabile preşedintelui, după numai  12 luni de exercitare a funcţiei prezidenţiale, într-o ţară ca Franţa. Pentru că francezii au această specialitate, şi îmi asum personal această observaţie după 30 de ani de viaţă în Franţa: atunci cînd îşi aleg preşedintele şi deputaţii francezii vor reforme şi schimbare, dar după ce se termină alegerile tot ei, francezii, îi împiedică (atît cît pot) pe cei aleşi să ducă la bun sfîrşit reformele.

Unii comentatori dau de înţeles că Emmanuel Macron ar fi, în prezent, mai popular în străinătate decît la el acasă. Britanicii, de exemplu, sunt puţin iritaţi că Macron a interferat în ceea ce era numită relaţia privilegiată a Marii Britanii cu Statele Unite. Acum şeful statului francez, şi nu premierul britanic, pare să fi creat o comunicare mai solidă cu liderul de la Casa Albă, Donald Trump. Presa britanică rămîne însă extrem de lucidă şi subliniază că adevărata victorie a lui Macron va fi atunci cînd va reuşi să scoată clasele populare de sub influenţa extremelor…

Ca de fiecare dată cînd se produce un moment aniversar, presa şi comentatorii se aruncă pe el pentru că maşina mediatică trebuie hrănită cu titluri senzaţionale şi cu analize spectaculoase. Adevărul este că pentru moment preşedintele Franţei se află în plină acţiune, "în mers" (sau "în marş", ca să reluăm numele mişcării sale). Adevăratul bilanţ va veni mai tîrziu, în funcţie de multe imperative, de exemplu capacitatea lui Emmanuel Macron de a reduce şomajul, de a redresa Europa şi de a contribui la menţinerea păcii în lume.

Săptămîna trecută un sondaj punea în evidenţă un lucru destul de paradoxal: majoritatea francezilor este de părere că Macron nu este nici de dreapta, nici de stînga, nici de centru.  De unde concluzia că Macron e… Macron. Vom avea imagini mai nuanţate despre el cînd va aniversa doi ani, trei ani, patru ani şi cinci ani la Elysée.

860