Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Un dizident rus reţinut acasă, un lepros carismatic şi un film-fluviu: actualitatea la Cannes

festival.jpg

Urcarea covorului rosu la Cannes
Urcarea covorului rosu la Cannes
Image source: 
nicematin.com/ABJ

La Cannes, festivalul de film este la a treia zi de competiţie. In aşteptarea filmelor propuse joi seara juriului şi presei, vom evoca în cele ce urmează rockul, dizidenţii, leproşii şi un film care bate toate recordurile de lungime.

Evenimentul, miercuri seara, a fost urcarea covorului roşu pentru echipa filmului “Leto” («vară» în limba rusă). Un film regizat de Kirill Serebrennikov care nu a putut însă veni pe Croazetă. Nu a putut pentru că nu a fost lăsat să vină de autorităţile de la Moscova. Autorităţi care l-au arestat în plin turnaj al filmului «Leto» şi i-au impus domiciliul forţat în aşteptarea procesului său într-o sumbră afacere de deturnare de fonduri. Montajul filmului a fost terminat la domiciliul cineastului care este considerat şi copilul teribil al teatrului rus contemporan, Serebrennikov fiind directorul artistic al Centrului Gogol din Moscova.

Producătorii şi actorii filmului «Leto» au urcat însă covorul roşu iar în susul treptelor au ridicat o pancartă pe care era scris în negru numele regizorului absent. Pancarta a fost apoi arătată şi publicului şi invitaţilor din sala de proiecţie unde numele lui Kirill Serebrennikov a fost îndelung scandat şi aplaudat. Un scaun pe care era înscris numele acestuia a rămas neocupat în sală.

leto.jpg

Echipa filmului Leto, fàrà regizorul Kirille Serebrennikov, urcà covorul rosu la Cannes si ridicà o pancartà cu numele absentului
Echipa filmului Leto, fàrà regizorul Kirille Serebrennikov, urcà covorul rosu la Cannes si ridicà o pancartà cu numele absentului
Image source: 
John Phillips/Getty Images

Echipa filmului "Leto", fàrà regizorul Kirill Serebrennikov, urcà covorul rosu la Cannes si arboreazà o pancartà cu numele absentului (Foto: John Phillips/Getty Images)

«Leto», filmul propus deci în competiţie pentru La Palme d’or, evocă parcursul unei legende a rockului sovietic din anii ’80, Viktor Ţoi. Melodiile acestuia au fost folosite şi auzite în timpul perestroikăi, la sfârşitului anilor ’80.

Povestea unui adevărat lepros, a copilului Obama şi a măgarului Harby

Al doilea film în competiţie a fost «Yomeddine» al cineastului austro-egiptean Abu Bakr Shawky. E povestea unui lepros care a fost abandonat de părinţii săi într-o leprozerie pe când era copil mic. Cu toate că s-a vindecat – lepra se vindecă azi în majoritatea cazurilor fiind o boală pe cale de eradicare – cicatricele rămân toată viaţa. Desfigurarea îi obligă deci adesea pe bolnavi să se izoleze de restul lumii.

In filmul “Yomeddine”, rolul principal, Beshay, este jucat de un lepros care nu este actor de meserie. Rady Gamal, numele respectivului, trăieşte într-o leprozerie unde celebră din nordul capitalei Cairo. El a fost vindecat de călugăriţele catolice care l-au îngrijit dar a rămas analfabet. In patru luni de pregătire el a reuşit să-şi înveţe rolul – care este in fapt în linii mari povestea vieţii lui. Celălalt actor principal din film este un băiat nubian – un popor african din sudul Egiptului, de la graniţa cu Sudanul. Poreclit Obama în film, băiatul care avea 10 ani în momentul filmărilor, un jucase nici el până atunci în vreun film.

Leprosul Beshay, copilul Obama si mgarul Harby, personajele principale din filmul "Yomeddine"

Regizorul spune că atunci când a realizat documentarul său despre leprozeria din nordul Egiptului, a constatat că mulţi oameni de acolo provin din sudul ţării. «Am vrut astfel săarăt mai multe faţete ale Egiptului. Apoi, există o legătură directă între catolicism şi lepră în Egipt. In Biblie este scris că Isus a vindecat leproşi. De aceea în Egipt dar nu numai, leprozeriile sunt conduse de călugăriţe catoloice. In fapt, filmele tip road-movie au şarmul lor, îţi permit să descoperi locuri şi lucruri din ţara ta pe care nu le cunoaşteai neapărat» spunea la conferinţa de presă cineastul austro-egiptean. Referirea la road-movie vine din faptul că leprosul carismatic care se dovedeşte a fi Beshay, împreună cu Obama şi măgarul Harby – al treilea personaj principal din film – traversează practic toată ţara, totul pe o muzică destul de antrenantă. In final să spunem că Yomeddine în arabă înseamnă “ziua Judecăţii de apoi” şi se referă la o replica din film care spune că “în ziua de Yomeddine, vom fi cu toţii egali”.

Cel mai lung film proiectat vreodată la Cannes

“Les âmes mortes» - Sufletele moarte – este titlul documentarului-maraton propus miercuri de cineastul chinez Wang Bing. Opt ore şi 16 minute durează acest plonjon în istoria unui lagăr de reeducare din China anilor ’50 şi ’60. Lagăr de sorginte maoistă în care populaţia – prizonieri politici - a fost practic decimată – circa 3.000 morţi - cu câteva excepţii. Respectivul lagăr, pe nume Jiabiangou, se afla undeva în deşertul Gobi. O zonă aridă, bătută de un vânt glacial. Tinând cont de locaţie, autorităţile de atunci nici nu au avut nevoie de ziduri şi garduri.

Autorităţile de la Beijing încearcă să impună azi un soi de amnezie, de uitare a acestor pagini cumplite ale ţării pe care s-a construit comunismul. Si totuşi, îndârjirea unui cineast a dat roade graţiei obsesie sale.

Munca pentru acest documentar, realizatorul Bing a început-o în anul 2005. Intr-un deceniu el a reuşit astfel să culeagă vreo 15 mărturii despre tragedia pe care au trăit-o la Jiabiangou. Poveştile sunt cumplite. Torturilor la care erau supuşi li s-a adăugat în anii ’60 foametea. Prizonierii au fost cosntrânşi să mănânce rozătoare, frunze şi chiar pe co-deţinuţii decedaţi şi aruncaţi doar în spatele dunelor. Doar 500 de prizonieri au reuşit să iasă vii de acolo iar regimul, după ce a închis lagărul, a încercat să-l facă uitat.

Recordul de peste opt ore cât durează pelicula “Sufletele moarte” este probabil dublat de o altă performanţă, aceea a primei secvenţe din film, un singur plan care durează 40 de minute !

In sala în care a fost prezentat filmul miercuri s-au aflat circa 200 de spectatori curajoşi şi curioşi. După pauza de o oră oferită spectatorilor, nu au mai intrat la partea a doua decât vreo 100 de oameni.

Unul dintre supravietuitorii lagàrului de la Jiabiangou, filmat de regizorul Wang Bing (Foto: telerama.fr)

Un dizident rus reţinut acasă, un lepros carismatic şi un film-fluviu: actualitatea la Cannes
416