Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Alina Şerban: “Singură la nunta mea” este un film care ne permite să-i vedem pe romi ca pe nişte oameni

alina_serban.jpg

Alina Serban, actrita pincipalà din filmul Martei Bergman "Singurà la nunta mea", prezentat la Cannes în sectiunea ACID
Alina Serban, actrita pincipalà din filmul Martei Bergman "Singurà la nunta mea", prezentat la Cannes în sectiunea ACID
Image source: 
agencesartistiques.com

Continuă Festivalul internaţional de film de la Cannes. In afară de selecţia «mare», cea pentru La Palme d’or, mai există o serie de alte secţiuni paralele – Un Certain regard, La semaine de la critique, Cinéfondation, etc. Astfel există aşa-zisa  «programare a cineaştilor», în fapt selecţia făcută de un grup de cineaşti reuniţi în ACID – Asociaţia Cinemaului Independent pentru Difuzarea sa. Din 1993 încoace, ACID prezintă la fiecare festival circa o duzină de filme, franceze sau internaţionale, ficţiuni sau documentare. Anul acesta a fost selectată şi película “Seule à mon mariage”/”Singură la nunta mea”, o coproducţie belgo-română, realizată de regizoarea Marta Bergman, de origine română dar stabilită în Belgia.

In primul ei film de ficţiune prezentat acum la Cannes, cineasta a ales-o pentru rolul principal pe actriţa Alina Şerban. O actriţă de origină romă care, în rolul Pamelei din film, a cucerit publicul. Ea interpretează, cu brio, o tânără mamă romă care pleacă din România, graţie unui mariaj cu un belgian, ca să caute un trai mai bun, pentru ea dar şi pentru ai ei, în speţă copilaşul şi mama ei. Filmul şi interpretarea Alinei Serban au fost unanim apreciate şi aplaudate de sutele de spectatori prezenţi la cele trei proiecţii. Criticii salută şi ei filmul şi unii o descriu pe acriţa principală drept “eroina luminoasă” a peliculei.

Am stat de vorbă cu Alina Şerban pe vaporul acostat la chei al producătorilor belgieni. In interviul pe care ni l-a acordat, actriţa ne vorbeşte despre importanţa acestei prezenţe la Cannes, despre faptul că «Singură la nunta mea” este un film despre o poveste universală care ne permite să-i vedem pe romi ca pe nişte oameni, lucru cu care noi nu ne-am obişnuit încă. Romii nu sunt mai prejos decât nimeni dar nici mai presus decât alţii. Până acum nu am văzut filme în România în care să mă regăsesc, poveşti despre fete ca mine, ca mama mea, ca familia mea. In România, filmele cu romi fie ne exotizează – cu actori de multe ori ne-romi – sau se fac glume pe seama noastră. Ce să mai zi despre mediile de informare… »

«Mă bucur că pot aduce aici o poveste precum cea a Pamelei (rolul pe care îl joacă în film) pentru că este o poveste foarte umană despre doi – sau mai muţi oameni – care cred eu că ne vor impresiona fix cu complexitatea umanităţii lor, a sufletului lor».

“Singură la nunta mea” este un film feminist, cuvânt care pe mine nu mă sperie, ba chiar asum că sunt feministă. Faptul că am crescut cu o mamă care mi-a spus “tu nu eşti în nici un caz mai prejos decât un bărbat sau decât altcineva, de altă etnie sau religie, o face déjà pe mama mea feministă fără definiţiile pretenţioase care în fapt mă fac şi pe mine să mă îndepărtez de acel feminism. Pamela este o femeie puternică ce spune “eu pot săfiu sigură la nunta mea”.

“Si Pamela din film, şi eu, Alina, pe hârtie, nu am fi avut nicio şansă. Amândouă am refuzat însă să rămânem în cutia în care ne-am născut şi în care societatea şi istoria ne-au pus. Amândouă am spus că vrem mai multe de la viaţa noastră, vrem aceleaşi lucruri precum cel de langă noi”.

“Un cumul complex de  şanse, de ajutor din partea multor ne-romi, de noroc şi de muncă a făcut ca eu să am nişte şanse pe care ar trebui să le aibă multe alte fete”.

“Prin teatrul pe care l-am generat în România vreau să transmit mesaj politic şi să ne prezint pe noi, romii, ca oameni. Toate lucrurile despre care vorbesc în piesele mele de teatru, sunt lucruri pe care încă le diger. Vreau să-mi asum că aşa am fost. Mi-a fost foarte ruşine pentru că mi-a fost impossíbil să menţin aparenţele pe care colegii mei de clasă puteau să le menţină venind din familii “normale, cu apă caldă”.

“Aş dori ca pe viitor să ajut copii – romi sau ne-romi – să înţeleagă că a fi sărac nu este o vină şi nu eşti ceea ce ai. Mai ales într-o ţară ca România unde lumea încă ţine foarte mult la aparenţe – ce telefoane, ce haine avem. Demnitatea umană este mult mai importantă decât ceeace porţi tu pe tine. In viitorii ani, aş vrea să vă fac curioşi, să vă îndrept atenţia spre poveşti umane, senzaţionale în simplitatea lor».

«Aş vrea să spun pe final că oamenii din ACID au fost extrem de prietenoşi cu mine. Am simţit că am venit ca la o familie. Este foarte important pentru mine ca la primul meu lungmetraj, la prima mea participare la Cannes, să cunosc astfel de oameni prietenoşi, deschişi şi pe care am impresia că i-am mai cunoscut cândva în viaţa mea».

«Am avut şansa să plâng cu oameni aici, oameni emoţionaţi după ce au văzut filmul. Nu cred că asta se întâmpă des în Anglia» ne spune în încheiere Alina Şerban, o actriţă care trăieşte o parte din an la Londra.

Alina Şerban: “Singură la nunta mea” este un film care ne permite să-i vedem pe romi ca pe nişte oameni