Washington: 12 condiţii drastice impuse Iranului

Seful diplomaţiei americane, Mike Pompeo, a enumerat 12 condiţii pe care ar trebui să le respecte Iranul pentru a fi reprimit în sînul comunităţii internaţionale. Iranul ar trebui în mod categoric şi ireversibil să renunţe la programul nuclear şi la producţia de combustibil nuclear, să-şi sisteze programul balistic şi să se angajeze să nu construiască rachete capabile să poarte încărcături nucleare. Regimul ayatolahilor ar mai trebui să se retragă militar din Siria, din Yemen şi din Liban, să nu-i mai sprijine pe heţbolahi şi pe talibani, să renunţe la orice proiect de hegemonie în Orientul Mijlociu şi să nu mai ameninţe pe nimeni, în primul rînd Israelul şi Arabia saudită. Iar în perspectivă Iranul ar mai trebui să accepte un sistem prin care cetăţenii să îşi poată alege şefii.

Probabil că enumerarea acestor condiţii echivalează, pentru aripa ultra-conservatoare a regimului iranian, cu o declaraţie de război. S-ar putea însă ca şi aşa-zişii “moderaţi” să se simtă iritaţi şi umiliţi. Strategia americană, de o duritate fără precedent, mai riscă să ducă la un efect pervers, sau contrar aşteptărilor occidentale, altfel spus s-ar putea ca o bună parte a populaţiei să facă corp comun în jurul regimului.

Există factori psihologici pe care, poate, administraţia Trump nu i-a luat în calcul, de exemplu cel legat de umilirea unor popoare, comunităţi sau mase de oameni. In istoria Europei, umilirea germanilor la sfîrşitul primului război mondial, cînd pacea a fost dictată la Versailles de învingători cu condiţii excesiv de grele pentru învinşi, a dus la cel de-al doilea război mondial.

Nu ştim pentru moment la ce va duce strategia americană, şi de altfel însuşi Mike Pompeo recunoaşte că respectivele condiţii ar putea părea “irealiste”. O cercetătoare de la Brooklin Institution, Suzane Maloney, afirmă, citată de Agenţia France Presse, că americanii vor de fapt să provoace o schimbare a regimului de la Teheran. Si aceasta chiar cu riscul de a nu fi sprijiniţi de aliaţii Americii. Europenii au şi declarat că au mari rezerve în privinţa eficacităţii acestui plan. Sefa diplomaţiei europene, Federica Mogherini, consideră că nu există în prezent nici o alternativă la acordul nuclear semnat de comunitatea internaţională cu Iranul, chiar dacă el nu prevedea aspectele legate de “hegemonia regională” a iranienilor şi de programul lor balistic.

Intr-o primă fază probabil că europenii vor încerca să vadă dacă relaţiile lor economice cu Iranul vor putea fi menţinute, ocolind sancţiunile americane. Majoritatea intreprinderilor se tem însă de mîna lungă a Washington-ului, care aplică extrateritorialitatea juridică. Doar China şi-ar putea, eventual, permite, să-şi menţină proiectele de investiţii în Iran.  Si chiar şi ea ar avea mai mult de pierdut decît de cîştigat în caz de război comercial cu America. Poate că pentru europeni ar fi acum o bună ocazie de a-şi impune moneda comună, euro, în comerţul cu Iranul şi cu alte ţări. Dolarul este însă greu de detronat…

“America first” este un slogan care ascunde un avertisment precis, atît în direcţia adversarilor cît şi în direcţia aliaţilor Statelor Unite. Un avertisment care s-ar putea traduce cam aşa: nu vă opuneţi intereselor americane că mai devreme sau mai tîrziu atitudinea voastră riscă să se întoarcă împotriva voastră ca un bumerang.