Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Franţa: Frontul Naţional îşi schimbă numele

marine_le_pen_rassemblement_national.jpg

Marine Le Pen
Marine Le Pen
Sursa imaginii: 
Credit foto: Jean-Philippe Ksiazek, AFP

În Franţa, Frontul Naţional, formaţiune considerată de extremă dreapta, a anunţat vineri întîi iunie o schimbare de nume. Partidul se va numi de acum încolo „Rassemblement national”, ceea ce am putea traduce prin „adunare” sau „reunire naţională”.

Lidera formaţiunii, Marine Le Pen, consideră că prin această schimbare de nume începe o nouă pagină de istorie pentru acest partid creat de tatăl ei în urmă cu 45 de ani. Ea a făcut de altfel eforturi considerabile pentru a transforma partidul şi a-i conferi o imagine de „onorabilitate” politică. Printre altele Marine Le Pen a încercat să rupă cu discursul rasist şi antisemit al fondatorului, astăzi în vîrstă de 89 de ani. Jean-Marie Le Pen nu a ratat însă ocazia de a-şi face din nou auzită vocea şi a calificat drept trădare această schimbare de nume.

Trădătorii sunt însă chiar militanţii partidului care, în proporţie de 80 la sută, au fost de acord cu această iniţiativă. Marine Le Pen vrea deci ca partidul ei să fie considerat unul modern şi, într-un fel, „normal”, cu atît mai mult cu cît este creditat de un electoral popular. Linia ideologică a formaţiunii nu se schimbă însă în mod radical, ea rămîne ancorată la dreapta şi axată pe cîteva teme majore cum ar fi imigraţia şi insecuritatea.

Raportul cu Europa este însă redefinit. Marine Le Pen este probabil convinsă că a pierdut alegerile prezidenţiale de anul trecut întrucît a pledat iniţial pentru abandonarea monedei unice europene euro, pentru a se înnămoli apoi într-un proiect alternativ de coabitare a francului cu euro. Această schimbare de nume este însă acompaniată de izbucnirea unei polemici, întrucît un anume Igor Kurek afirmă că era deţinătorul acestui apelativ şi promite sesizarea justiţiei. În orice caz, noua denumire are ceva mobilizator.

Strategia formaţiunii este aceea de a atrage cîţi mai mulţi francezi în jurul unor obiective simple: prezervarea unei anumite „identităţi naţionale” şi reunirea forţelor pentru exprimarea acestei viziuni în urne.