Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Grup de reflecţie: de ce este paralizată gîndirea occidentală?

tocqueville_sn635.jpg

Alexis de Tocqueville într-o pictura de Théodore Chassériau
Alexis de Tocqueville într-o pictura de Théodore Chassériau
Image source: 
Credit foto: rfi

Grupurile de reflecţie pe tema crizei prin care trece democraţia Occidentală s-au înmulţit în ultimul timp. Ceea ce se datorează şi faptului că în ultimii ani, şi mai ales odată cu venirea lui Donald Trump la putere în Statele Unite, turbulenţele pe care le cunoaşte Occidentul s-au amplificat. Într-un castel din Normandia, loc încărcat de simboluri, se va desfăşura la sfîrşitul acestei săptămîni o mare conferinţă pe tema "Democraţia occidentală în secolul al XXI-lea".

Locul ar trebui să-i inspire pe cei 150 de intelectuali, diplomaţi, oameni politici, oameni de afaceri şi jurnalişti, de pe ambele maluri ale Atlanticului, invitaţi la acest moment reflexiv. Ei se vor regăsi în castelul care i-a aparţinut unui mare filozof francez, Alexis de Tocqueville, autorul unor pagini magistrale despre Revoluţia franceză, despre democraţia americană şi despre democraţie în general. În 1848, luînd cuvîntul în faţa Adunării naţionale franceze, Alexis de Tocqueville rostea fraza următoare: "Luaţi aminte. Începe să bată vîntul revoluţiei. Nu-l simţiţi cum vine?"

Cotidianul Le Figaro reia această frază într-un dosar dedicat discuţiilor care vor avea loc în Normandia, şi consideră că avertismentul este cît se poate de actual. Un vînt de revoltă, sau de contestaţie politică majoră, bate în tot spaţiul occidental: în Statele Unite, în Marea Britanie, în Italia, în Olanda, în Germania, în Austria… Acestor ţări mai trebuie să le asociem Ungaria, Polonia, Slovenia. In ce priveşte Franţa, ea pare pentru moment "salvată" de acest "tsunami" anti-sistem datorită abilităţii politice a unui om, Emmanuel Macron.

Realizatorii dosarului din Le Figaro sunt de părere că multe răspunsuri la dilemele actuale pot fi găsite în paginile lui Tocqueville. El denunţa, cu 170 de ani în urmă, abisul care se forma între elite şi restul populaţiei. Iată cum identifica el esenţa problemei: o clasă conducătoare acumulase în mîinile ei totul, putere, bogăţie, influenţă, onoruri… Iar imediat pe un etaj social mai jos se afla un fel de vid, altfel spus oameni care nu aveau nimic.

Ori, ce se întîmplă azi? Elitele sunt surprinse de apariţia în sfera puterii a unor oameni precum Donald Trump sau Viktor Orban sau Geert Wilders sau Matteo Salvini sau diverse alte personalităţi populiste sau extremiste. Iar principalul reflex al elitelor este de a-i dispreţui şi de a-i denigra pe liderii desemnaţi de electorat. Reflex cît se poate de comod dar total neproductiv, scrie Le Figaro. Pentru că elitele ar trebui mai degrabă să se întrebe ce s-a întîmplat cu adevărat la bază, acolo unde mocnesc frustrările şi chiar furia populară, şi care au avut drept efect desemnarea, deocamdată în mod democratic, a respectivilor lideri considerati “de nefrecventat”.

Iar ceea ce se întîmplă cu adevărat este faptul că oamenii de rînd văd lucruri pe care elitele refuză să le vadă. Ani de zile imigraţia a fost prezentată ca fiind o şansă pentru toată lumea, pentru imigranţi şi pentru economia ţărilor care îi primeşte. Globalizarea, deasemenea, cu deschiderea frontiereler şi a concurenţei nelimitate au fost explicate ca fiind o etapă normală a evoluţiei umanităţii. Iar cei care au îndrăznit să aibă îndoieli în toate aceste privinţe au fost taxaţi drept xenofobi sau rasişti, dacă nu chiar reacţionari.

Treptat s-a ajuns, explică Le Figaro, la o paralizie a reflecţiei, a gîndirii. Ori tocmai ieşirea din această paralizie este scopul grupurilor de reflecţie care se formează în prezent, cum este cazul şi acum în Normandia, chiar pe locurile unde un mare gînditor francez a crezut în triumful gîndirii.