Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Festivalul internaţional de teatru de la Sibiu – 25 de ani de pelerinaje artistice şi de poduri culturale

sibiu.jpg

Image source: 
Credit foto: Festival International Sibiu

Pe 8 iunie se deschide cea de-a 25-a ediţie a Festivalului Internaţional de teatru de la Sibiu, cel mai important festival de teatru din România iar la nivel internaţional unul dintre cele mai mari festivaluri de arte ale spectacolului din Europa, ca amploare, dimensiune şi calitate a evenimentelor. Bilanţul este ca întotdeauna impresionant: timp de zece zile, între 8 şi 17 iunie, peste 3300 de artişti invitați şi producători din toate colţurile lumii vor prezenta peste 525 de evenimente ce vor avea loc atât în Sibiu, cât şi în împrejurimile oraşului. Amploarea și dimensiunea programelor propuse la Sibiu au generat un eveniment internațional de tradiție cu o structură din ce în ce mai bine definită. În peste 70 de spații, sunt așteptați aproape 700.000 de spectatori, în pieţe, situri istorice, pub-uri, dar şi clasicele săli de spectacol.

Matei Vișniec: Lansat în urmǎ cu 25 de ani din iniţiativa actorului Constantin Chiriac, directorului teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu, festivalul a devenit un eveniment cultural european şi un loc de pelerinaj artistic internaţional. Spectacole de teatru, de dans, de circ, teatru de stradă, concerte, expoziţii, parăzi şi focuri de artificii... Sibiul intră într-adevăr într-o permanentă sărbătoare. Mirella Patureau, în avanpremiera, în ajunul deschiderii oficiale, ce putem reține de la bun început?

Mirella Patureau: În primul rînd faptul semnificativ că Festivalul a împlinit 25 de ani de existență, o longevitate, ea însăși o garanție de calitate. Cred că este singurul festival din țară care se poate mîndri cu aceasta dată, și mai ales cu cifrele oficiale, absolut fenomenale, participanți și mijloace artistice și financiare puse în joc. Dar ceea este la fel de important este numărul de mari oameni de teatru, vedete internaționale, care au răspuns cu plăcere la invitația Festivalului.

E ceva să aduci pe malurile Cibinului, adevărate mituri sau legende vivante ca Robert Wilson, Peter Brook, Thomas Ostermeier, Krystian Lupa, Eugenio Barba, Peter Sellars și mulți alții. E destul să te plimbi pe Aleea zisă a celebrităților, lîngă vechile fortificații, și să vezi că pe aici au trecut tot ce contează astăzi în teatrul contemporan. O observație, care va fi cred repede repusă în spirtul timpului, prezența doar a două femei, regizoarea Ariane Mnouchkine și actrița Isabelle Huppert, prezentă în ediția de anul acesta,

Matei Vișniec: Printre aceşti invitaţi din toate colţurile lumii, ca în fiecare an, Franţa şi francofonia ocupă un loc de onoare. Franţa a fost declarată nu demult, invitată de onoare. Şi a participat cu unul din marile spectacole ale scenei franceze, Reunificarea celor două Corei, scris şi pus în scenă de Joël Pommerat la Teatrul Odéon Theâtre d’Europe, apoi Emmanuel Motta, Wajdi Mouaouad. Mirella Patureau, ce se va întîmpla anul acesta, căci prezenţa teatrului francez continuă să fie semnificativă.

Mirella Patureau: Ca de fiecare dată, publicul român poate descoperi  un regizor mai puțin cunoscut, cel puțin în România, Jean-Pierre Baro, cu un spectacol despre problemele suburbiilor în Franța, text de actualitate. Un detaliu, Jean-Pierre Baro lucrează mult cu Théâtre du Rond Point din Paris, scenă dedicată autorilor contemporani, și care se declară  chiar un teatru al autorilor.

Un alt spectacol care vine din Franța și pe care îl recomand cu căldură, este  Azilul de noapte, sau În adîncuri, de Maxim Gorki, în regia lui Eric Lacascade. Unul dintre regizorii cei mai inventivi ai generație sale, un spectacol violent și angajat. Un spectacol coral, 15 actori din generații și stiluri diferite, un joc plin de energie, capabil să meargă pînă la explozia finală sau "în inima realității", titlul cărții sale apărute anul trecut la editura Actes Sud.

Un alt spectacol pe care-l recomand, Arborele de Eugenio Barba, pe care l-am văzut recent la Cartoucherie de Vincennes.Privind programul anunțat, cîteva prezențe insolite, teatrul norvegian cu piesa lui Eugen O Neill, Din jale se întrupează Electra, teatru și jazz în regia lui Eirick Stubo și un Ibsen, mai clasic, Micul Eyolf de la teatrul Național norvegian.

MV: Oferta este extrem de generoasă la Sibiu. Mult dans, chiar şi un spectacol de operă, ateliere pentru tineri actori, conferințe, dezbateri, lansări de carte. O bursă a spectacolelor şi diverse expoziţii. O secţiune specială este rezervată spectacolelor de stradă, une trupe specializate în acest tip de dialog venind din Franţa..

MP:  Pentru că suntem la un bilanț al celor 25 d ani, aș sublinia un alt fapt semnificativ, faptul că Festivalul de la Sibiu a devenit o vitrină larg deschisă  teatrului asiatic, în special cel japonez. Și anul acesta avem mai multe titluri, printre care un spectacol  de teatru Noh, cu un text clasic scris de Zeami, Silviu Purcărete prezintă chiar un specactol inspirat de un text de kabuki, teatru tradițional japonez, The Scarlett Princess, sau Povestea Prințesei deochiate. Purcărete e prezent și cu Faust, cu Miklos Bacs care a preluat rolul titlu,

MV: Aș dori să revinim la prezența franceză, cu un oaspete excepțional, Isabelle Huppert, care va citi Amantul de Margueritte Duras. Cred că directorul festivalului, Constantin Chiriac, s-a inspirat puţin din ceea ce se face la Avignon, unde practic în fiecare an o mare vedetă actoricească se produce singură pe scenă în Curtea de Onoare a Palatului papal cu un text reprezentativ în mîini. Ce alte spectacole ne mai recomandaţi la Sibiu?

MP: Ce mi se pare extrem de pozitiv în acest bilanț rapid la început de festival, este prezența constantă a tinerilor, de cîțiva ani încoace. E formidabil să vezi un spectacol de Radu Apostol, unul din membrii grupului mitic dramAcum cu un spectacol jucat la Teatrul Gong pentru tineret, Wanda, apoi Alexandra Badea care revine și care pentru prima dată pune în scenă și scrie un text în limba română, Perfectul compus, sau istoria a trei generații ce traversează istoria Romăniei și exilul, alături de un alt text al ei, scris în franceză, Pulverizare, pus în scenă de un tînăr regizor, Andrei Măjeri.

În acest "detașamanet de șoc" l-aș numi deasemenea pe Eugen Jebeleanu care se confruntă cu un clasic modern, Arthur Miller cu a sa  Vedere de pe pod,  dar într-o lectură a timpurilor noastre, marcate de emigrație și rasism. Bothond Nagy care are curajul să șocheze cu o Hedda Gabler, după Ibsen, o perfomance poetică și tehnologică, și în fine, Crista Bilciu cu actrița sa Anda Saltelechi cu Jumătate cîntec, ieșite de acum din zona de umbră a undergroundului, grație Andei  Saltelechi, o actriță și jumătate.

Iată cîteva sugestii, deși e dificil dacă nu imposibil să faci un catalog complet în avant premieră al unui Festival extrem de curios, extrem de viu... și care anul acesta nu va înceta să danseze în toate ritmurile, pe toate tonurile.

 

 

 

 

889