Florin Niculescu îi aduce un omagiu lui Stéphane Grappelli

Cu spectacolul «Monsieur Grappelli », Florin Niculescu îi aduce un omagiu celui la care visa şi pe care dorea să-l întâlnească încă de pe vremea când era în România comunistă. Ajuns la Paris la începutul anilor ’90, violonistul român se întâlneşte în fine cu cel care-i va deveni mentor şi model. Spectacolul «Monsieur Grappelli» este mai mult decât un concert clasic de muzică. Cert, ascultăm jazz, melodii consacrate din repertoriul jazz-ului zis «manouche » sau swing, dar spectacolul propune şi o poveste, cea personală a lui Florin Niculescu : cum şi când a ajuns în Franţa, cum şi unde l-a întâlnit pe idolul său, Stéphane Grappelli, etc.

Intreaga trupà în jurul violonistului Florin Niculescu, pe scena lui L'Européen (Foto: Vasile Damian)

Regizat ca un amestec de muzică, teatru şi dialoguri, «Monsieur Grappelli» te poate interpela uneori. Astfel, în pauzele dintre melodii, o naratoare pe scenă – când Serena Reinalidi, când Virginie Bienaimé - dialoghează cu membri cvintetului – printre care se numără şi pianistul Paul Staicu - în timp ce pe fundalul scenei defilează poze sau filme video, în alb şi negru, care-ţi permit să faci un voiaj şi mai spectaculos. Spre sfârşitul poveştii, descoperim astfel imagini cu căderea zidului de la Berlin dar şi unele din timpul Revoluţiei române din decembrie 1989.

In finalul spectacolului, după ce i-a adus un omagiu lui Stéphane Grappelli dar şi lui Django Reihardt, Florin Niculescu nu uită s-o omagieze – şi chiar s-o urce pe scenă pentru un duet amoros – pe Vera, soţia sa rusoaică, pe care a întâlnit-o într-un cabaret rusesc din Paris acum un sfert de secol.

Florin Niculescu si sotia sa, Vera, pe scena de la L'Européen (Foto: Vasile Damian)