Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


«Meciul secolului»: Donald Trump vs Kim Jong-un

donald_trump.jpg

Donald Trump si Kim Jong-un. Este vorba de prima întâlnire între un presedinte american în exercitiu si un lider nord-coreean
Donald Trump si Kim Jong-un. Este vorba de prima întâlnire între un presedinte american în exercitiu si un lider nord-coreean
Image source: 
REUTERS/Kevin Lamarque & Korea Summit Press Pool

La noapte – ora 4, ora României – este prevăzut în Singapore un summit istoric, prima întâlnire la vârf între un preşedinte american şi un lider nord-coreean. Mulţi comentatori descriu reuniunea dintre Donald Trump şi Kim Jong-un drept «meciul secolului», unul dintre summiturile cele mai improbabile şi totodată mai importante ale scenei diplomatice. Pariul este riscant pentru ambele părţi, miza este extrem de importantă dar până la urmă, prima care va atrage atenţia va fi scenografia acesti întâlniri.

La «meciul secolului» cum este descris de mulţi analişti acest summit, au venit nu mai puţin de 5 mii de jurnalişti din lumea întreagă. Un grup uriaş pe o insulă-stat, aflată la sud de Malaezia, ce numără doar ceva mai mult de 5 milioane de locuitori.

Singapore e în fapt un arhipelag format din 63 de insule. Intâlnirea Donald Trump–Kim Jong-un are loc pe insula Sentosa, în hotelul de lux Capella. Sentosa este locul privilegiat de toţi bogătaşii din regiune şi nu numai. Vile şi hoteluri luxoase, plaje superbe, terenuri de golf, cazinouri, parcuri de distracţii, studiouri Universal – nimic nu lipseşte pe cele 500 de hectare ale insulei. Madonna şi Lady Gaga sunt două dintre starurile care în trecut au locuit la hotelul Capella, locul summitului americano-nord-coreean.

Donald Trump şi Kim Jong-un au sosit ambii, la interval de câteva ore, încă de duminică la Singapore. Primul şi-a instalat cartierul general la hotelul Changri-La, încă accesibil turiştilor cu excepţia aripii în care se află delegaţia oficială americană. Omologul său nord-coreean a ales St. Regis Singapour dar acest hotel este complet baricadat, inclusiv pe faţadă s-a tras o mare perdea ca să ascundă interiorul privirilor curioase. Ambele hoteluri sunt instalate pe principala insulă a statului Singapore, cu alte cuvinte Capella nu va servi decât ca loc de întâlnire pentru cei doi.

Insula pe care se află acest hotel are avantaje mari în materie de securitate. Se află nu departe de ţărm şi de centrul statului-oraş, deplasările se pot deci controla uşor. Este legată de ţărm printr-un teleferic, un tunel şi un pod pietonal.

In ciuda actualei imagi de lux şi voluptate, Sentosa are un trecut agitat. Pe vremuri, insula aflată chiar la sud de oraşul-stat, se numea Pulau Blakang Mati care înseamnă în traducere «insula morţii pe la spate». Era în fapt insula de predilecţie a piraţilor în secolul 17. Apoi a devenit loc de desfacere comercial pentru marina britanică graţiei poziţiei sale strategice, la jumătatea drumului între India şi China. La începutul celui de-al doilea război mondial, britanicii sunt goniţi de pe insulă de armata japoneză care instalează acolo o închisoare pentru circa 400 de soldaţi aliaţi. Insula este atunci rebotezată Syonan care înseamnă «lumina de la sud» în japoneză. Urmează masacrarea celor care se opun ocupaţiei japoneze. Mii de membrii ai comuniăţii chinezeşti sunt arestaţi, împuşcaţi şi apoi aruncaţi în mare. De abia în anii ’70 insula este rebotezată Sentosa care înseamnă «linişte şi pace». Un nume mai atrăgător care marchează şi deschiderea insulei spre turismul de masă.

Care sunt mizele acestei întâlniri istorice?

Negocierile care se vor lansa la noapte se anunţă foarte complexe, cu multe faţete. Obiectivul numărul unu, din punct de vedere american, ţine într-o siglă, o prescurtare «CVID» care înseamnă «denuclearizare completă, verificabilă şi ireversibilă». Dacă pentru Donald Trump, acest concept a fost condiţia indispensabilă pntru a –l întâlni pe nord-coreean, pentru Kim Jong-un definiţia este mult mai vagă. Phenianul insistă în fapt pe o «denuclearizare a peninsulei», termen ambiguu care ar putea de exemplu îngloba prezenţa trupelor americane din Coreea de sud – circa 30.000 de soldaţi - dar şi bombardierele strategice postate de americani în Japonia şi pe baza lor din insula Guam. In orice caz, mai toţi experţii exlud ipoteza ca dinastia Kim să renunţe la bomba nucleară care este în fapt asigurarea lor de viaţă.

Apoi, chiar şi în cazul în care Phenianul ar accepta să renunţe definitiv la armele sale, acest lucru nu s-ar putea face de azi pe mâine, «imediat» cum speră şi cer americanii cei mai înverşunaţi. Trump dealtfel a cedat puţin teren şi a evocat zilele trecute «un proces». Proces de denuclearizare ce ar putea lua 10, ba chiar 15 ani în funcţie de complexitatea instalaţiilor. Nu trebuie uitat că Coreea de nord este unua din ţările cele mai ermetic închise, nu se ştie nimic sau aproape nimic despre amploarea programului său nuclear. Capetele nucleare deţinute de statul totalitare sunt evaluate între 15 şi câteva zeci, toate îngropate în situri clandestine. Apoi, ar exista peste 300 de clădiri şi mii de tuneluri secrete. Puţin probabil ca Phenianul să le listeze pe toate iar dacă ar face-o, ar fi un mare succes. In semn de bunăvoinţă, regimul stalinist şi-a demolat luna trecută tunelurile şi situl de la Punggye-ri, acolo unde s-au realizat primele teste nucleare. Praf în ochi, spun analiştii întrucât situl oricum nu mai era operaţional, devenise instabil după ce suferise 6 experienţe atomice. Rămâne de văzut ce alte gesturi împăciutoare va face, sau nu, Kim la Singapore.

In fine, verificarea procesului de denuclearizare se anunţă şi ea ca o bătaie de cap uriaşă, în orice caz mult mai complexă decât în Libia sau Iran. Nord-coreenii sunt mult mai avansaţi şi totodată, ştim cele mai puţine lucruri despre ei şi programul lor nuclear. Va fi nevoie de o armată de experţi independenţi AIEA – Agenţia internaţională pentru energie atomică – pentru a inspecta, conform unui program prestabilit, toate instalaţiile nucleare nord-coreene. Nu în ultimul rând, regimul va trebui, ca să respecte ireveresibilitatea fenomenului – să-i disponibilizeze pe toţi experţii săi ca nu cumva să poată reface undeva, cândva, un nou program nuclear.

In acest stadiu al discuţiilor, e foarte puţin probabil ca Phenianul să acepte toate aecste condiţii.

Cu cât exigenţele americane vor fi mai mari, cu atât nord-coreenii vor cere mai multe lucruri în schimb

Reciprocitatea eforturilor este mărul discordiei. Nemulţumit, neconvins de tentativele făcute de precedentele administraţii Bush şi Obama, Donald Trump refuză idea unei ridicări treptate a sancţiunilor de cum se lansează procesul de denuclearizare. Ori, Phenianul speră să obţină primele dividende imediat, rapid, având în vedere că ţara moare de foame. Apoi, chiar dacă Donald Trump ar vrea să ridice mâine sancţiunile, nu ar putea. El depinde de un vot în Congresul american. Sancţiunile nu sunt apoi doar americane ci şi internaţionale, onusiene, deci a le abroga, iarăşi cere timp şi bunăvoinţă din toate părţile.

In fine, nord-coreenii vor cu insistenţă ca americanii să-şi deschidă un birou de legătură la Phenian, lucru care ar putea fi acceptat de liderul de la Casa albă. Un lider care ar putea profita de ocazie pentru a pune pe masă şi un acord de principiu, un acrod de pace pentru a pune capăt războiului din peninsula coreeană. Să nu uităm că în 1953, cele două Coreei nu au semnat decât un armistiţiu, ele sunt deci şi azi, tehnici vorbind, în stare de război

Nu în ultimul rând, dacă la noapte toate se petrec bine, dacă se reuşeşte «stabilirea unei relaţii, pozitive şi de ce nu, amicale»- după cum spunea chiar Trump, cei doi lideri ar putea repede să se revadă, în iulie la Phenian şi la toamă la Washington, spun, déjà optimiste, unele surse citate de agenţiile de presă.

Cum de două personalităţi atât de diferite cum sunt Donald Trump şi Kim Jong-un au putut să accepte acest summit de la Singapore?

Pe cât de îndepărtaţi par a fi cei doi, pe atât de asemănători sunt adesea. Pe hârtie, cert, totul îi opune pe cei doi. Trump are 71 de ani, Jong-un doar 34. Lumile în care trăiesc nu au nimic de a face. Interesele celor două părţi sunt divergente. Nu în ultimul rând, până acum câteva săptămâni, cei doi se insultau la scenă deschisă. Donald Trump îl descria pe nord-coreean drept «rocket man», «căţeluş bolnav» şi «micuţul grăsan» în timp ce Kim Jong-un îl trata pe liderul de la Casa albă drept «bătrân senil, bolnav mintal şi lunatic».

Si totuşi, există multe puncte comune între cei doi, ambii au gustul punerii în scenă, să se dea în spectacol. Nord-coreeanul e obişnuit, vine dintr-o dinastie totalitară în care propaganda este unul din vârfurile de lance. Americanul este fost star al televiziunii, al emsiunilor de «reality show». Pentru şeful Casei albe, injuria, provocarea, declaraţile rasiste, sexiste şi discriminatorii fac parte din limbajul curent, cotidian. Ambii lideri au apoi un temperament coleric şi «ambii provin în fapt din dinastii familiale în care tatăl a ocupat un loc preponderent» notează ziarul Le Monde. La fel, pentru amândoi, puterea este o afacere de familie. Dinastia Kim-ilor conduce Coreea de nor de 7 decenii şi mai mulţi apropiaţi ai lui Kim Jong-un ocupă posturi-cheie în regim. La Washington, fiica preşedintelui, Ivanka Trump, este consilieră prezidenţială, la fel ca şi soţul ei, Jared Kushner.

Cum notează acelaşi Le Monde mai înainte, «în această bătălie diplomatică, Kim Jong-un are un avantaj uriaş : secretul şi opacitatea care-l încojoară, pe când Donald Trump este liderul cel mai vizibil de pe planetă».

Donald Trump vs Kim Jog-un – «Meciul secolului»
425