Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Chiştoacele de ţigări, mărul discordiei între fabricanţii de ţigări şi autorităţi

Mucurile de tigarà, un flagel pentru mediul înconjuràtor

Fabricanţii de ţigări au fost convocaţi zilele trecute la ministerul francez al Ecologiei. Pe agenda discuţiilor un singur subiect: chiştoacele de ţigări. Pe scurt, guvernul francez aşteaptă de la fabricanţi «angajamente voluntare pentru a combate poluarea cu chiştoace de ţigări». O nouă întâlnire este prevăzută la minister în luna septembrie. In cazul în care fabricanţii nu prezintă atunci acţiuni concrete, executivul de la Paris i-ar putea obliga să se ocupe cu colecta şi eliminarea mucurilor de ţigară.

Anual se consumă în Franţa 50 de miliarde de ţigări care generează 30 de miliarde de chiştoace din care 40% sunt aruncate în natură. Mucurile de ţigară sunt principalul deşeu găsit în mediul înconjurător, fie la oraş, fie la ţară, fie pe plajă, fie pe fundul apei sau în păduri şi râuri. «Costul important al colectării şi trierii acestor mucuri este suportat doar de municipalităţi, adică de contribuabilul francez» afirmă autorităţile de la Paris. Care au dat deci ultimatum, sau mai bine zis, de ales, fabricanţilor de ţigări. Până în septembrie, fie acceptă să iniţieze acţiuni pentru a combate poluarea cu chiştoace, fie duc mâna la buzunar ca să plătească colecta şi reciclarea mucurilor.

Fabricanţii de ţigări nu participă în niciun fel la soarta finală a produselor lor. Asta cu toate că mucurile conţin foarte multe produse toxice, chimice, extrem de periculoase. Un singur chiştoc ajunge ca să contamineze sute de litri de apă şi îi trebuie zece ani ca să se degradeze. Secretara de stat la Ecologie, Brune Poirson, le cere industriaşilor să-şi asume responsabilitatea până la dispariţia deşeului produsului lor. Fie să-l colecteze, fie să plătească o eco-taxă, cum există dealtfel déjà pentru materialele electrocasnice sau telefoanele mobile. Suma plătită de producătorii acestora se adună la costul produsului astfel încât un eco-organism agreat să poată recupera şi recicla aparatele aruncate. Pentru fabricanţii de ţigări, această taxă s-ar putea repercuta asupra preţului pachetului de ţigări.

Evident că industriaşii sectorului nici nu vor să audă de aşa ceva. British American Tobacco, unul dintre principalii actori, se opune oricărei taxe suplimentare care, în opinia sa, i-ar deresponsabiliza complet pe consumatorii necivici. BAT propune în schimb să participe la finanţarea asociaţiilor şi iniţiativelor ecologice sau la ajutorarea vânzătorilor de ţigări ca să le distribuie fumătorilor scrumiere de buzunar. In fine, producătorii cer statului să sancţioneze riguros orice încălcare a legii care, trebuie spus, este aplicată foarte rar. Teoretic, un chiștoc aruncat pe jos pe stradă te poate costa 68 de euro. Practic însă, doar Parisul pare că aplică legea. Cert, în capitală sunt strânse anual peste 350 de tone de chiştoace. Anul trecut s-au dat doar 21.000 de amenzi fumătorilor necivilizaţi.

În alte oraşe din lume, s-au instaurat măsuri mult mai drastice. La Vancouver, în Canada, circulă déjà de 5 ani pe străzi o brigadă de colectare exclusivă a chiştoacelor. La San Francisco, în California, din 2009 se aplică o taxă de 0,15 centime pe fiecare ţigară, sumă ce acoperă costurile de curăţire a străzilor de aceste gunoaie.

 
Chiştoacele de ţigări, mărul discordiei între fabricanţii de ţigări şi autorităţi