Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Bistroul francez, o „specie” pe cale de dispariţie?

cafe_du_croissant_0_0.jpg

Bistrou parizian situat în cartierul în Montmartre
Bistrou parizian situat în cartierul în Montmartre
Sursa imaginii: 
Credit foto: RFI / François-Damien Bourgery

Proprietarii de bistrouri din Paris au format o asociaţie cu scopul de a obţine înscrierea bistroului şi a teraselor pariziene în patrimoniul cultural imaterial al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Stiinţă şi Cultură. Ei lansează şi un semnal de alarmă avertizînd că tradiţionalele bistrouri pariziene riscă să dispară.

Nu este greu de observat la Paris, mai ales pentru cei care locuiesc de mulţi ani în Oraşul luminilor, că ori de cîte ori dă faliment cîte un bistrou în locul lui se instalează durabil un restaurant asiatic, chinez sau japonez de preferinţă, deşi sunt numeroase şi restaurantele thailandeze, vietnameze sau sud-coreene. Globalizarea parcă are un efect mai devastator la Paris, în ce priveşte restaurantele tradiţionale, decît la Roma, la Madrid sau la Atena.

Cotidianul Le Monde publică un interviu cu Alain Fontaine, proprietarul bistroului Le Mesturet, care conduce asociaţia evocată mai sus. In urmă cu 30 de ani, spune el, din totalul restaurantelor existente, 50 la sută erau bistrouri tradiţionale. Astăzi ele sunt doar în proporţie de 14 la sută. Dacă bistrourile pariziene dispar, o întreagă civilizaţie şi artă de a trăi riscă să intre într-o eclipsă definitivă, mai spune Alain Fontaine.

Comunitatea asiatică din Franţa, de peste 600 000 de persoane, majoritatea stabilită în zona pariziană, este extrem de „ofensivă” în sectorul comercial şi mai ales cel legat de restaurante. Revista L’Express denunţa încă din 2012, un anumit „mecanism” prin care familii de chinezi proaspăt ajunse la Paris reuşeau să obţină extrem de repede  sume considerabile, de 150 000 de euro de exemplu, pentru a deschide cîte un restaurant. Comunitatea chineză îi ajută pe noii veniţi, în condiţii care rămîn deseori obscure.

Bistrourile pariziene mai dispar însă şi datorită noilor tehnologii, spune Alain Fontaine. Tinerii care au între 30 şi 35 de ani nu mai frecventează, după orele de birou, bistrourile ca în urmă cu treizeci sau patruzeci de ani, preferă să-şi cumpere cîte o pizza şi se duc la ei acasă pentru a-şi petrece serile în faţa ecranelor, conectaţi la internet. Un alt fenomen legat de practicile turistice este nefast pentru bristrouri: s-au înmulţit excesiv ofertele de apartamente prevăzute cu bucătării. Turiştii care altădată stăteau la hotel şi serveau masa la bistrou preferă deseori să-şi cumpere hrana la supermarket şi să mănînce în bucătăriile apartamentelor sau studiourilor închiriare de la persoane particulare, prin Airbnb sau alte platforme numerice. 

Cotidianul Le Parisian furniza, în urmă cu doi ani, cifre legate de dispariţia treptată a cafenelelor şi a bistrourilor tradiţionale. În anii 60 existau pe teritoriul Hexagonului în jur de 600 000 de astfel de stabilimente, locuri de socializare, de dezbatere, de schimb de informaţii şi chiar de viaţă pentru mii de persoane singure. În prezent au mai rămas însă doar aproximativ 35 000. In numeroase sate unde se aflau cîte două sau trei bistrouri, astăzi nu mai funcţionează nici unul. Potrivit ziarului citat, peste 26 000 de sate franceze fac parte din zona „no bar”...

Poate  că includerea bistroului francez pe lista obiectivelor protejate de UNESCO va evita totala dispariţie a acestui loc în care francezii şi-au forjat un stil de viaţă. In felul acesta ele vor continua poate să facă parte din viaţa reală, urbană şi rurală, şi nu vom fi în situaţia, peste cîteva decenii ani, să trebuiască să mergem de exemplu la Disneyland sau în cine ştie ce alt part de distracţii ca să le arătăm copiilor cum arăta un bistrou tipic francez.