Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Barbaria: subiect european în deschiderea Festivalului de la Avignon

thyestes.jpg

Thomas Jolly în rolul lui Thyestes
Thomas Jolly în rolul lui Thyestes
Image source: 
Credit foto: Christophe Raynaud de Lage / Hans Lucas
Spectacolul de deschidere al Festivalului de teatru de la Avignon este realizat de un tînăr regizor de 36 de ani, Thomas Jolly, după o piesă de Seneca. O tragedie care a traversat două mii de ani cu un mesaj extrem de actual, şi anume că barbaria, atunci cînd se intalează printre oameni, distruge integral societatea. Matei Vişniec, aflat în aceste zile la Festival, ne relatează impresiile de la acest spectacol.

Tulburător şi extrem de actual acest spectacol realizat într-o cheie modernă şi chiar provocatoare după o tragedie romană inspirată la rîndul ei din mitologia greacă. Piesa lui Seneca, "Thyestes", este de fapt una dintre cele mai îngrozitoare care ne-au rămas de la greci şi de la romani, pentru că abordează, printre alte teme dureroase, două cu totul speciale, legate de infanticid şi de canibalism.

Evocată chiar şi în două fraze, povestea îţi dă fiori reci: este vorba de doi fraţi gemeni, Thyestes şi Atreu, care îşi dispută puterea la Argos. Thyestes reuşeşte să obţină tronul cu complicitatea soţiei lui Atreu. Ura lui Atreu faţă de fratele său geamăn devine fără limite, el îi va ucide pe fiii lui Thyestes, apoi îl învită pe fratele său la un banchet unde îi dă să mănînce carnea copiilor. Crimele, răzbunările, trădările şi alte dezastre vor continua ca nişte reacţii în lanţ pînă la extincţia definitivă a Atrizilor. Metaforă a ceea ce i s-ar putea întîmpla umanităţii.

La ora la care grecii şi romanii îşi scriau tragediile ele erau foarte populare şi aveau o funcţie didactică. Zeci de mii de spectatori asistau la aceste reprzentanţii, se îngrozeau şi fără îndoială meditau la greşelile teribile pe care le fac oamenii cînd tulbură ordinea morală, cînd se trece de la cosmos (o lume cu reguli) la haos (o lume fără reguli). Pot spune că această funcţie a tragediei a rămas intactă şi că azi, în aceste zile, la Avignon. În Curtea de onoare a Palatului papal se produce exact acelaşi lucru.

Spectatorii privesc uneori terifiaţi ceea ce se întîmplă pe scenă, unele momente, inclusiv la nivel verbal, sunt de o violenţă greu de suportat, aproape dezgustătoare, dar creierul funcţionează şi pluteşte în aer întrebarea: oare barbaria este capabilă să-şi facă din nou apariţia printre noi, să distrugă din nou societăţile noastre pe care le considerăm "evoluate"?

Tînărul regizor francez a cîştigat în orice caz pariul său cultural. Spectacolul său, în ciuda unor momente de tip gore dificil de digerat, impresionează, uneori emoţionează, crează indignare, obligă la reflecţie. Şi în mod automat parcă ne punem întrebarea: oare Europa divizată de astăzi nu este în situaţia de a fi confruntată cu o nouă pagină de barbarie? Oare nu cumva acest spectacol prezentat în aer liber, jucat într-un loc încărcat de istorie şi de memorie, pe care îl văd în fiecare seară două mii de oameni, este un semnal de alarmă?

Spaţiul se potriveşte aş spune ca o mănuşă acestei poveşti pentru că zidurile Palatului papal par a fi zidurile cetăţii Argos. Regizorul a recurs la un fel de gigantism scenografic pentru a "îmblînzi" decorul natural: într-o parte a scenei avem un cap uriaş care urlă iar în cealaltă parte o mînă uriaşă care parcă arată cu două degete spre spectatori. Muzica are şi ea un rol important în acest spectacol, precum şi un cor de copii care încarnează întreaga umanitate ca victimă potenţială a barbariei.

Thomas Jolly, regizorul, joacă personajul cel mai detestabil din această tragedie, pe Atreu. Fizic vorbind, Thomas Jolly este o siluetă fragilă, din ea emană mai degrabă un fel de amabilitate naturală, ceea ce contrastează puternic cu ferocitatea şi versatilitatea personajului. Personal văd aici un nou mesaj legat de contradicţiile fiinţei umane.

Spectacolul realizat de Thomas Jolly este salutat de toată presa franceză ca fiind o mare reuşită, în ciuda unor elemente de operă rock sau de film horror.

Seneca, fiozof stoic, contemporan cu Caligula şi cu Nero, consilier imperial şi om de stat, condamnat la moarte de Nero şi obligat să se sinucidă în anul 65 al erei noaste, revine prin tragedia sa printre europeni şi parcă le spune: atenţie, eu însumi am văzut cum un imperiu începea să se prăbuşească pe fond de barbarie, de megalomanie şi de nebunie, nu repetaţi această dramă a Europei.