Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Fotbalul şi comentariile rasiste

2018-07-15t174039z_2087228681_rc1c6cb65870_rtrmadp_3_soccer-worldcup-final_0.jpg

15 iulie 2018, echipa de fotbal a Frantei, o victorie colectiva
15 iulie 2018, echipa de fotbal a Frantei, o victorie colectiva
Image source: 
Credit foto: REUTERS/Damir Sagolj

Victoria Franţei la recenta Cupă mondială de fotbal a suscitat valuri de elogii internaţionale, dar şi unele reacţii cu caracter rasist, mai ales în Italia şi în Polonia. Dar şi în Statele Unite, animatorul vedetă al unui canal de televiziune a făcut declaraţii insidioase la adresa echipei franceze, ceea l-a făcut pe Ambasadorul francez la Washington să intervină cu o explicaţie.

Nimănui nu i-a scăpat faptul că din componenţa echipei franceze 15 jucători au origini africane. Acest lucru este cît se poate de adevărat şi  de normal, iar jucătorii respectivi, care sunt toţi francezi, nu-şi ascund mîndria de a avea rădăcini în ţări precum Camerun, Congo sau Mali. Umoristul sud-african Trevor Noah, animatorul emisiunii The Daily Show, de mare audienţă în Statele Unite, a suscitat însă o anumită iritare declarînd că de fapt Africa a cîştigat cu adevărat Cupa mondială la fotbal. In consecinţă, el a felicitat Africa pentru această victorie, şi nicidecum Franţa.

Gérard Araud, ambasadorul Franţei la Washington a ţinut să răspundă însă pentru a pune lucrurile la punct. Iată  răspunsul său: "Originile bogate şi variate ale acestor jucători reflectă diversitatea Franţei. Contrar Statelor Unite, Franţa nu se referă la cetăţenii săi în funcţie de rasă, de religie sau de origine. Pentru noi, rădăcinile sunt o realitate individuală. Cînd calificaţi echipa Franţei drept o echipă africană, le negaţi jucătorilor identitatea franceză. Chiar şi sub formă de glumă, astfel de afirmaţii legitimează ideologia în virtutea căreia a fi alb este singura definiţie a identităţii franceze". Reacţia ambasadorului a stîrnit bineînţeles noi comentarii din partea lui Trevor Noah, care probabil că atîta aştepta, să-şi dezvolte şi mai mult teoria despre dubla identitate, despre "africanitate" şi aşa mai departe.

Poate că acest tip de polemică este binevenită într-un context în care Franţa tocmai şi-a retras din Constituţie cuvîntul rasă. Fraza în care se spunea că toţi cetăţenii sunt egali, fără deosebire de origini, sex, rasă sau religie figurează în continuare dar fără cuvîntul rasă. Conotaţia acestui cuvînt s-a modificat mult în ultima sută de ani. In 1885, de exemplu, un mare om de stat francez, Jules Ferry, promotorul învăţămîntului gratuit, laic şi obligatoriu, vorbea cu nonşalanţă despre "rasele superioare şi inferioare".

Cuvîntul rasă, cu referire la oameni, continuă să existe în dicţionare, dar ştiinţa a spulberat absolut toate argumentele legate de organizarea pe categorii a oamenilor în funcţie de anumite caracteristici, cum ar fi culoarea pielii sau altele de natură culturală. Rasimul însă nu a fost spulberat, şi el va continua să trimită săgeţi mai mult sau mai puţin otrăvite… Între rasismul prostului, care aruncă o banană pe terenul de fotbal cînd vede jucători de culoare în echipa pe care nu o susţine, şi rasismul visceral al unor militanţi de extremă dreapta, se etalează o întreagă gamă de manifestări cu caracter rasist.

In Italia, cotidianul “Il Tempo” publica pe prima pagină, imediat după meciul final, următorul titlu: “Din nefericire, Franţa a cîştigat”. Uneori rivalităţi de altă natură, de exemplu economice, sau litigii de frontieră, sau viziuni diferite în materie de imigraţie, se infiltrează şi în competiţiile sportive. Numeroase comentarii rasiste au apărut şi pe reţelele de socializare în Polonia, comentarii legate mai întotdeauna de jucătorii de origine africană din echipa Franţei. O organizaţie antirasistă poloneză a depus de altfel pe lîngă Parchetul de la Varşovia cîteva zeci de plîngeri împotriva unor mesaje pline de ură şi conotaţii rasiste transmise pe Twitter.

Poate că în străinătate multă lume nu înţelege o anumită specificitate franceză, şi anume că în Franţa nu există minorităţi naţionale şi că Republica franceză le conferă fiilor ei o singură identitate. În Franţa modernă şi multiculturală există doar francezi, indiferent care a fost drumul lor pînă a obţinerea acestei calităţi.

Poate că în urmă cu 50 de ani unii oameni de stat mai puteau spune că "francezii sunt un popor european, de rasă albă, de cultură latină şi greacă şi de religie creştină".  Aceste cuvinte îi sunt atribuite lui De Gaulle, deşi el nu le-a scris niciodată sub această formă, există bănuiala că mai degrabă le-ar fi spus în cursul unei conversaţii private.

Oricum, o astfel definiţie, care acum 50 de ani ar fi trecut ca un lucru normal, astăzi ar fi calificată drept un exemplu clar de rasism sau de ignoranţă, de necunoaştere a noilor realităţi umane din Franţa.