Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (139): Vitrine

000_par6998080_0.jpg

Image source: 
credit foto: rfi.fr

Pentru că tot e vacanţă, şi poate că unii dintre ascultătorii noştri vor călători prin Franţa, vă propunem o cronică bilingvă care ar putea fi intitulată Elogiul vitrinelor. Scriitorul Virgil Tănase descifrează în modul de aranjare şi prezentare al vitrinelor din Franţa unele semne de civilizaţie care merită semnalate, şi care merită puţină atenţie din partea privitorilor. Pînă cînd va fi publicat un ghid al vitrinelor, sau al manierelor de a privi o vitrină, cronica următoare este ca o prefaţă pentru un astfel de ghid.

Ce qui me surprend lorsque je reviens en France de l’étranger  și încă și mai mult când mă întorc din România, e aspectul vitrinelor de-aici. Vitrina înseamnă magazin, înseamnă comerț, donc tout ce qui est plus étranger à la culture, à ce qui fait le bagage spirituel d’une communauté humaine. Et pourtant, il y a dans cette manifestation purement matérielle, concrète et utilitaire a vieții de zi cu zi un sâmbure de civilizație căruia nu mi se pare nesemnificativ să-i găsim miezul.

Nu vreau să vă vorbesc, firește, de marile magazine de la Paris sau din provincie ni des boutiques de luxe qui engagent, pour arranger leur devantures, des décorateurs professionnels, formés dans des écoles spécialisées et dont nous sommes en droit de demander un minimum de goût et de finesse. S’il n’est pas surprenant de trouver d’une élégance exquise les vitrines, à Paris, de la rue Saint-Honoré et de l’avenue Montaigne, ochiul e plăcut surprins când descoperă aceeași orânduire inteligentă și armonioasă în vitrina unui pălărier de la Brive, a unui cofetar de la Morlaix, a unui negustor de vinuri de la Ribeauvillé sau a unei mercerii de la Agen.

Și dacă veți băga de seamă că noile spații comerciale, monștrii consumerismului modern, les grandes surfaces, les Ikea, Carrefour ou Bricorama n’ont pas de vitrines, satisfaits d’inscrire en lettre géantes leur nom sur d’horribles, immenses boîtes où s’entassent les marchandises, veți înțelege că vitrina e mai mult decât un simplu instrument negustoresc. În confruntarea noastră de fiecare zi cu tăvălugul unui sistem care, ca să aibă ce să ia când ne vâră mâna în buzunar, ne pune să tragem în jug din zori în noapte, dans notre confrontation quotidienne avec un système qui n’a aucun scrupule dans l’exploitation de nos faiblesses qu’il libère par la philosophie de la jouissance, vitrina, măsurată, înrămată, de-o dimensiune silită, prin forța lucrurilor, să rămână umană, vitrina e expresia unui anume mod de viață.

L’attention que je lui accorde n’est pas un caprice de voyeur și expresia familiară « faire du lèche-vitrines » spune mai mult decât pare a spune pentru că exclude din ecuație halele cu bunuri de consum, bazarurile cu boarfe, spațiile uriașe destinate utilului de unde a dispărut plăcutul. On ne fait pas de lèche-vitrine à Conforama et à Castorama.

Bref, ce qui surprend agréablement en France quand on vient de l’étranger, et encore plus quand on vient d’un de ces pays où chaque commerçant fait de sa vitrine un dépôt où il entasse pêle-mêle tout ce qu’il a à vendre, ceea ce surprinde plăcut ochiul sunt vitrinele care, aici, mai păstrează ideea că a cumpăra necesarul poate fi, trebuie să fie o plăcere, o bucurie, aproape un dar pe care ți-l faci ție însuți.

Oh, departe de mine gândul că atunci când își aranjează, periodic, vitrina, pălărierul de la Chamboulive, negustorul de pantofi de damă de la Guingamp sau năsturarul dintr-un cartier mărginaș al Parisului fait un travail de réflexion, comme on dit, et que sa démarche est sociologique. Il s’agit tout simplement d’une attitude, d’une certaine façon de ressentir les choses qui ajoute au discours que tient tout présentoir : „Uite ce am eu de vânzare” un petit codicille, inutil din punct de vedere comercial dar atât de necesar din punctul de vedere al relației noastre cu trebuințele vieții : „uite ce am eu de vânzare, dacă vă face plăcere”.

Voilà pourquoi il me semble qu’en exposant non pas l’ensemble de sa camelote mais uniquement quelques objets bien choisis pour que le vide puisse donner un rythme à ce qui se voit, mânuind îndemânatec și sobru culorile ca într-un mic tablou de gen, vitrinele de-aici nu te copleșesc ci te îmbie, nu te trag de mânecă ci îți fac cu ochiul.

Dar dacă, îmi spun, atunci când revin în Franța din străinătate, vitrinele de aici mă surprind prin eleganța lor, ce n’est peut-être pas uniquement le mérite des boutiquiers, par plus doués qu’ailleurs, mais des acheteurs potentiels qui exigent, sans même s’en rendre compte, ce zeste d’une vieille bienséance qui a fait pendant plusieurs siècles l’excellence d’un certain esprit français –  resturile unei anume civilizații franceze care ne-a ferit, cât s-a putut, de năvala materialismului de piață, care nu-i de-aici, qui est le signe dune chute, d’une putréfaction si vous préférez, celle des feuilles mortes qui en se décomposant préparent la terre pentru primăvara viitoare.

 

 

Virgil Tǎnase : Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (139): Vitrine