Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Măgarii din Kenya, apreciaţi în China

magari.jpg

Angajatii unui abator din Kenya tinând o piele de màgar, februarie 2017
Angajatii unui abator din Kenya tinând o piele de màgar, februarie 2017
Image source: 
Tony Karumba/AFP

Influentul ziar francez Le Monde consacră în ultima sa ediţie un lung reportaj, plus editorialul zilei …. soartei măgarilor din Kenya. O specie de patrupede pe cale de dispariţie în ţara africană din cauza cererii chinezeşti. Despre ce este vorba, care-i afacerea cu măgarii kenyeni?

In China, pielea măgarilor e transformată în praf. Un praf din care se fabrică apoi “ajiao”, produs căruia medicina tradiţională îi găseşte numeroase virtuţi: combate anemia, încetineşte îmbătrânirea şi stimulează libidoul.

Nu e deci de mirare că în China şeptelul de măgari s-a înjumătăţit între anii 1990 şi 2016 trecând de la 11 milioane la 5 milioane de capete. Cum cererea a rămas aceeaşi, ba chiar a crescut – anual e nevoie de 4 milioane de piei de măgar pentru a produce cele 5.000 de tone de “ajiao” - chinezii au plecat pe alte meleaguri ca să găsească măgari. Trimisul special al ziarului Le Monde în Kenya publică un lung reportaj despre soarta – dramatică – a măgarilor din această ţară africană în care, ca mai peste tot, vărul calului este un ajutor de nepreţuit, un asistent inconturnabil pentru populaţiile rurale.

Animalul, a cărui carne nu este practic deloc consumată, este folosit la ţară unde, ajutând la muncile câmpului, contribuie la securitatea alimentară a numeroase familia. Transportând hrană sau materiale pe spate, măgarul oferă de asemene locuri de muncă puţin sau deloc calficate. Pe scurt, în Kenya şi un numai, măgarul sau îl moşteneşti sau îl cumperi ca să-l ţii o viaţă.

Văzând cum le scade numărul de măgari, turme întregi fiind decimate, unele state africane precum Nigerul, Burkina Faso şi Botswana au interzis exporturile de măgari spre China. Kenya a rămas astfel una dintre puţinele ţări africane care nu a interzis acest comerţ. Rezultatul este că între 2009 şi 2017 şeptelul de măgari kenyeni a scăzut la jumătate, de la 1,8 milioane la 900.000. «Un declin rapid ce poate duce la dispariţie», notează Le Monde.

Scăderea numărului de măgari nu este singurul efect secundar al nevoii chinezeşti. Cum măgarii sunt tot mai rari, preţul lor a crescut. In plus, în zonele cele mai deficitare din ţară, au apărut reţele de contrabandă cu măgari şi bande de hoţi specializaţi în răpirea şi uciderea acestor animale.

Cum notează acelaşi trimis special al ziarului Le Monde în Kenya, «ţara are dificultăţi în a spune «Nu» chinezilor întrucât aceştia sunt omniprezenţi în economia locală. Infrastructurile kenyene sunt de exemplu mai toate realizate de chinezi care propun inclusiv finanţarea acestor uriaşe proiecte.»

Intr-un editorial consacrat aceluiaşi subiect, Le Monde notează : «Comparată cu mizele economice sau geopolitice contemporane, afacerea măgarilor kenyeni poate părea anecdotică. Ea constituie însă o parabolă foarte grăitoare despre relaţiile exponenţiale pe care le întreţine gigatul chinez cu eldorado-ul african. In anul 2000, comerţul sino-african era estimat la 10 miliarde de dolari pe an. Astăzi el atinge aproape 200 de miliarde – tot atâta cât realizează Europa, SUA şi India la un loc!”

“Beijing nu găseşte în Africa doar materiile prime vitale pentru dezvoltarea economiei sale – petrol angolez, cupru congolez, uraniu namibian, şamd. China a transformat de asemenea Africa într-o piaţă de desfacere pentru produsele ei manufacturate. In schimb, China finanţează la scară mare – şi adesea fără să-i pese de normele sociale sau de mediu – construcţiile de baraje, porturi, căi ferate, uzine şi locuinţe. Greu în aceste condiţii pentru ţări precum Kenya să reziste tentaţiei banilor, chiar şi în numele protecţiei măgarilor”, conchide editorialistul din Le Monde.